visurile nu fac altceva decât să mute
ziua la subsuoara macilor
să treacă tremurul stelelor
dincolo de anotimpuri flămânde
lutul înfloreşte din neastâmpărul izvoarelor
mă voi prelungi peste murmurul cailor sălbatici
să nu schimbe drumul
coama întunecată
să țină râul pe loc
îi voi arăta unde sunt petale
sau
poate nu văd dâra lăsată de nechezatul lor
nu știu să caut
te las pe tine să duci visul în cuibul lebedelor
pentru a despuia cenușiul amurgului
Adaugă un comentariu
să duci visul în cuibul lebedelor să țină râul pe loc dincolo de anotimpuri flămânde...
Metafore frumoase.
Nu înţeleg aici: îi voi arăta unde sunt petale (cui?)
Univers simbolistic în arta visării. Metafore deosebite ne poartă în lumea ta abstractă. A combina două simboluri absolut încântătoare, cai sălbatici cu maci... este o idee sublimă.
Un poem ca un vis, atractiv şi fermecător.
Admiraţie, Sofy!
Multumesc da Coza...corectat...
subsioara - subsuoara
prelungii - prelungi
ţine - ţină
culcuşul - cuibul
Speranţă că celălalt...
da Coza
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE