Se simţea fără trecut.

Îndrăznea

să închidă ochii

fără schimbări subite

de direcţie,

într-o bruscă

senzaţie de eliberare.

e ziua lunii 

în orașul de sub ape doar tu poți intra 

femeie în roșu 

vei duce paharul cu vin …

Când am trecut prin dreptul inimii tale

am simţit cum a mea se frânge

explicaţia o ştiam de mult

îmi lipsea durerea cu gustul ei plăcut

să mă pot defini

am mers cu ea frântă fără să-mi dau seama,

mă roteam într-un cerc alb

căruia nu-i voi cunoaşte diametrul,

medicii mi-au spus că iubesc

nu le-am cerut părerea şi m-au scos

de pe lista gratuităţilor

am vrut să le vorbesc de noi

m-am abţinut, oricum eu eram

pacientul, omul cu…

sunt confuză

e-atâta nonsens niarne*

nu-l mai pot respira

mă rupe în pro şi contra argument

nu înţeleg de ce

semnificaţia unei vorbe se divide în direcţii contrare

tu

mi-ai spus odată că avem un sens

iar eu îţi spun

că-i simt…

 în unele dimineţi se aud aripi nevăzute

 în alte nopţi stelele plâng

în unii oameni foşnesc inimi

în alte dimineţi  se…

am plecat din el strigându-mă

poate străinul de la marginea prăpastiei

o să mă vindece



în pădurea cu ulmi

pământul galben e acoperit de rădăcini

totul se învârte

cu roșeața frunzelor pe care alunecă soarele



de departe se aud haitele



aștept să pot plânge



vine un miros reavăn

ca apa botezului neîncălzită

iar eu am o haină elegantă

acoperită de ceață



fie că merg

fie că stau

dedesubt cămașa albă…

ISCĂLESC VĂZDUHURI

cel mai bine

păsările

mi-au desenat

văzduhul şi respiraţia pietrei

vocala transfugă

m-a înghesuit în program

între erupţii

cu dragoni de…

Mi-e dor de curcubeul lăsat peste-amândoi

Când ploile de stele ne spală de tristeţi,

De cântecul viorii, de dans tăcut în doi…

Am să-mi fracturez lumina

Fără milă, în două oase verzi,

Unul iute și foarte ascuțit

Altul tăcut, atârnat cuminte.

 …

Peste un ocean de gânduri

arăta lucruri pierdute

cu privirea aţintită

într-o tăcere încordată.

În senzaţia de neant

din care ieşea,

era un tumult

din care se ridica

doar să-şi recapete

răsuflarea.

Părea că măsoară distanţele.

Aştepta cu respiraţia tăiată

într-o fracţiune de secundă,

întoarcerea din necunoscut.

Fusese la marginile…

Trecea fără urmă.

Într-o grabă isterică,

era ceva serios şi împăcat

în toate mişcările lui

cu o privire adâncă,

întors înspre gânduri.

Revenea

la tăcerea lui de piatră

cu mişcări rare

într-o răbufnire surdă

de strigăte şi chemări.

Era într-un fel de predare.

În tăcerea

ce părea că merge

până la marginea lumii,

era un…

eu eram frunza

umbra

nu copacul…

iată, un buchet de raze poposesc în oglinzile

colorate de mai,

atât de semețe

încât numai o dinastie diamantină…

Îmi cad pe gene raze de lumină

sălbăticia frumuseţii în păduri,

când doar amurgurile au o vină

lăsându-te privirile să-mi furi.

În palma mea dorinţe se trezesc

mutând pădurea dincolo de gând,

fiindu-mi mai uşor să te găsesc

pe malul dintre şoapte aşteptând.

Îţi înfăşor pe coapse înserarea

şi păru-ţi despletesc printre copaci,

când visele sfidează depărtarea

fără să-ntrebe cât de mult le…

două-ntr-una

 …

HIATUS –  SEFIRA 0

* copacul vieţii dintre viduri *

nimic nu mişcă frunza

nervura ce mă doare când îngheţată lume

răsfoiesc în diamant de zguri

nimic nu fibrilează umbră nici ardere trăire…

părem atât de tineri

în iarba măruntă

încât aproape că ne amintim facerea



cunosc intrarea în sunetul

de pe buza ta îndrăgostită

ce trece peste moarte



poate de aceea

în căderea din mine

câmpurile au seri cu parfum



și totuși mi-e teamă



ți s-a întâmplat să se mute pulsul în gât

iar în spațiul dezbrăcat să coboare absența

să rămână din noi o răsuflare

în flux și reflux



dacă m-aș…

Mântuitoare, poezia

                       in memoriam, Ştefan Afrimescu

Marea e la locul ei

valul, sarea, depărtarea

tac

şi aşteaptă

ce, pe cine?

reversul plecării

nu e întotdeauna întoarcerea

viaţa

e un drum cu sens unic

valul

cutreieră deja printr-un alt sânge,

poate albastru, sânge de poet

însetat şi flămând

de planete,

de pietre,

de gol şi de plin,

de…

Cafeaua de dimineaţă

Ne bem cafeaua, încă, împreună

prin ochii tăi trec zdrenţe ceţurile nopţii

zâmbeşti… şi cerul începe să coboare

încet, să nu ne sperie…

e-acelaşi cer, sau altul?

La acest ţărm al mesei, eu mă gândesc

la mâine, un “mâine” îndurerat, ca o poveste

de Christian Andersen

vorbim… cuvintele sunt pietre, îngreunate

de prea mult “ieri”, de spaime şi regrete;

eu mă…