Tremur total absentă și nu mai știu de mine,

Ploaia mă află-ndată, mă udă permanent,

Visez povești. Că sunt iarăși, pe bancă lângă tine,

Aș vrea să plâng dar nu pot să prind niciun moment

De care să m-agăț ca printr-o întâmplare,…

mă mișc în vârful picioarelor

săptămâna asta

am scos la soare tot

începând cu mine

deschid porți la care nu trebuie să bat

viața-mi pare un pahar cu apă…

Cu umbrele întinse peste seară

ajung regrete rupte din trecut,

se-așază pe o margine de scut,

să le ascult povestea-ntâia oară.

Si vor să-nceapă toate deodată,

eu aș dori  să le ascult pe rând…

Din cer de plumb și din apă

Rasar gânduri și idei

Unele vin și te sapă,

Pe-altele nici nu le vrei

Dar le dai și chip și nume,

Și plătești nașterea lor,

Căci din câte sunt pe…

I

aștept în stația dostoyevskaya

mișcarea de sub pământ pulsează

de parcă

în el s-ar afla o inimă

marmura

înfiptă-n călcâiul vremii îngheață picătura de sânge

vapori condensați, oasele, ace--nfipte-n pereți

genunchii tremură, vârtejul m-atrage ca o pâlnie: - cum ajung la prospekt mira

II

o întreb pe mătușa liudmila, așezată pe un scăunel micuț, cât o furnică

vinde floarea soarelui în stația lubianka…

aș mai lăsa o pată de lumină

în frumusețea voastră tainică

păzită de-ntuneric

de umbra ce-mbracă pământul

când privirile răvășesc în apusul

de-un roșu feeric

ar fi totul pe-o pânză

muiată-n culorile ochilor ei

cu ziuă

cu noapte

le-aș întinde ușor și tandru

cu finețea buzelor mușcate de șoapte

însă lumina…

                         Cu prețuire,  doamnei Floare Arbore 

Se scurg prin liniști norii în albul din livadă,

Mărgele moi pe ramuri își tremură lumina.

Parfumuri tămâioase mirajul și-l înnoadă

În iarba-nrourată, ce-și crește rădăcina.

Prelung își poartă vântul poteci șerpuitoare,

Iar mâțișori de sălcii, de teamă, dau să…

Oglinda vieții-ntoarsă spre trecut

cu amintiri se umple dintr-odată,

din tot ce-a fost, din câte am avut,

în visul meu se-adună și fac roată.

Se-nvârte roata-n falnicul decor,

mai necuprins decât se-ntinde zarea,…

Cine mai cunoaște apusul?

când răsar lumini din pustiu

o oaste stelară cuprinde orori 

ce nu pot să le descriu!

Sub poarta stelară

e lumina un simbol

neclară

Războiul rațiunii

nebunia lumii

e-un falnic cântec de fanfară!

Ard manuscrise 

în lumi interzise

în munții ascunși pământești

tu viscol de vise

acoperi istorii

vestigii străbune tăinuiești

Sub galbene file și arse de vreme

minciuni…

Chemare

Prin care țări te-ai dus Ioane?

Te strigă Gheorghe lăcrimând

Ca încă paișpe  milioane,

Ce vor pleca și ei curând.

Pe unde ești că te tot strigă

Și glasul bunului pământ,

Mirosul cald de mămăligă

Și limba dulce din cuvânt.

Pe care mări te-ai dus Ioane?

Aici sunt semne de pelagră,

Se sting culorile-n icoane

Și marea parcă e mai neagră.

Pe unde…

Discul soarelui,  aprins,

Coapsa zării o urca,

Ceru-n zori își descărca

Un albastru necuprins.

Mugurii clipeau mirați.

Vântul își vărsase lin

Murmuratul cristalin

Peste nori învolburați

Și, ca-n basme cu stihii,

Cotropeau cu valuri moi

Verdele de prin zăvoi

'Nalte umbre…

Motto:

"Dac-ai veni-n grădină, ţi-aş arăta în zori

Albine cum se roagă smerite şi se-nchină

Pe fiecare dintre sălbaticele flori,

Ca-ntr-o bisericuţă de rouă şi lumină." Zaharia Stanca





Mâinilor, voi, îndreptătoare-n rugă,

Ca doi păstori de-același neam, deodată,

Duceți prin timp a existenței roată,

Nespusa măreție ca o cingă.



Păstrați amprenta Celui care iartă

Întotdeauna lin și nu în fugă

Că doar iertarea întristări…

De-aș mai putea să readuc,

cu umbrele ce vin din față,

refrenele din glas de cuc

pe iarba aspră din fâneață,

ori în izvoare dor să pun

să nu-și mai uite apa care

sub creanga sfântă de…

Crizanteme regale se aștern în deșerturi de soi,

sub ploaia de stele se pierd infinituri,

munții de gheață se transformă în noroi,

cutremur e somnul ,sub pleoape de mituri!

Piatra eternă se-nvârte în sămânța pierdută,

coifuri de bronz se-ntind spre niciunde,

păsări ciudate zboară în raza lumii tăcută,

iubirea e-un flutur ce trăiește secunde!

Plouă afară ,ninge în sufletul demult chinuit,

flori pe cărare,lumânari spre multe destine...…

Ce lungi îmi par tăcerile spre seară

când soarele-n apus dispare după deal,

iar umbrele, venite de afară,

pictează sub fereastră măști de carnaval !

Mi-adun cu grijă gândurile toate

din galaxiile prin care se mai zbat,…

adu-mi palmele-adânci și calde,

spumă din lapte, ca niște spectatori cuminți vom primi ce alții caută în fire de nisip

sortite atingeri, undeva, departe

lacrimile conduc lumea, de ce ne-am strica ochii blânzi de dureri cuceritoare

tocmai acum când deasupra noastră milioane de stele împărtășesc tandrețea luminii,

întunericul se aprinde, scânteia dă umbră,

să fie aerul vinovat de ne ținem de el cu ambele mâini iar sărutul cedează vântului tandru, 

cu brațele…

Există un pod peste timpuri

Încălțați cu gândurile amintirilor

Urcăm și coborâm

Drumul este acel poem

Revopsit de fiecare generație

Azi pare negru

mâine vom afla

Aglomerația este strada neștiinței

venim și plecăm

schimbăm hainele sărăciei

anatomic cuprinsul înserării

mi-aduce aminte de graiul înseninării lumii

necuprins în brațele tristeții

unde este povestea

copilăriei mele?

Lucian Tătar

28…

E un secret al ăstei țări române ,

Ce în străfunduri toți l-am deslușit

Suntem aici deși plecăm în lume,

Căci revenim unde  ne e sortit.

Ne definește-n drept, țarina rară 

Care ne-a fost hotar și ne-a doinit…