lihnită

nerăbdarea îşi mută paşii

dintr-un capăt în celălalt de oraş

câine credincios dorinţa

ne priveşte prin vitralii de aşteptare  

înfrigurată

cu respiraţia deodată eliberată de temeri

toamna se strecoară în casă

când uşa se trânteşte de…

Mai am puțin de dus această trudă

Pământul visurilor mele este-arid,

Speranța a rămas tristeților o rudă

Ce râde-amar când uși mi se închid.



Ca un păcat iertat al multora făcute

Cerând trudita milă vechiului destin,

Îmi cresc în lacrimi flori necunoscute

Și nu mai știu de mult cui aparțin.



Prin palme mii de gesturi se strecoară

Lăsându-mă sărac de-a lor plăcere,

Iar pașii dincolo de clipe mă coboară

Să- mi strâng…

valetul literelor

nopţile coapte

somnul frunzelor uscate

halouri galactice înmiresmate

toate cad în ispita iscoditoare a chiliei văzului

singhel al iluziilor…

Trecut sunt

prin cer şi mare,

în timpul ce fură

neliniştile… sufletului.

Cuprins

de zidul gros al ploii,

de sete de lumină

am băut îndelung

din fluviul calm

de ploaie şi fum.

eu nu îngrop în mine

cuvintele de vii



tăcerea miroase greu

atunci când pute a moarte

mă dezgustă până la scârbă liniștea

și-o vomit în scris



doar n-o să stau s-ascult

cu ochii deschiși

cum se sinucid șoaptele

sub limbă



așa cum stai și mă…

că se va strecura curând

mult prea curând

şi pe sub uşa cuvintelor

acel vânt al deşertăciunii

îşi va încolăci braţele secetei

şi nu blând

în jurul trupului meu obosit

şi va cânta

vezi cum din gând în gând

mi se răceşte pământul?

până şi visele bat în retragere

e ultima toamnă, iubitule

înnodată de stele

cu-adevărat ultima

şoareci 

peste tot şoareci 

rod unghiile basoreliefului din perete 

litere din necrolog 

nume după nume dispar 

zidurile respiră prin oameni 

polen din florile răului 

când facem dragoste cu muzele 

stamine ale diavolului ne cresc în trupuri 

tumori de smoală

ne tratăm uneori în casa timpului 

terapie prin nemişcare 

amorţiţi dar readuşi la viaţă 

ne minţim din nou

după ani de existenţă în trupuri străine 

sufletele se…

ochiul cerului

era cât pe ce să-i strivesc cenuşa

nu mai treceau prin mine

nici ploi nici dureri

doream să-l împrăştii sub pleoape de gând

să-l dau…

Vineri, 9 noiembrie, în Club La Scena din Calea Călărașilor nr. 55, București, Ștefan Caraman și prietenii vă așteaptă să lansați împreună volumul 92 de povești cu cărți, apărut la Editura Herg Benet.

Lansarea de carte va avea loc în salonul verde al clubului, la parter, începând cu ora 20.30. Ea va fi precedată, de la ora 19.00, de spectacolul de teatru Talk Show (de Ștefan Caraman).

Afterparty cu clătite – vino cu un borcan de dulceață din fructul…

Caldarâmul miroase a ploaie.

Peste oraşul urlând de tumult

căzuse ploaia în noapte.

A curat  şi-a verde miroase strada

în dimineaţa asta,

până şi negrele gânduri

umede de tristeţe

dispărură

cu raza de lumină ce străbate

trotuarul pe care calc.

Învăluit

într-o iubire

universală,

încerc să ies

dintr-un interior

melancolic

şi să aştept

pe un ţărm

pe care

am mai fost

pierdut

între valuri.

Nu-ți fie teamムdacムninge, dacムnu știi cât ne-am iubit, 

Te va-ntreba cândva pustiul prin repetabile ninsori 

Sub care pleoapムvisul nostru trăieste azi nefericit, 

Și-i vei răspunde la-ntâmplare, cum ai făcut de-atâtea ori. 



Ne bat troiene în fereastrムși-n dor de buze tremurânde, 

E totul alb în noaptea asta iar noi la fel de viscoliti, 

Ύmprumutăm tăƒceri când umbra în…

Am trimis inima să-mi caute

iubirile pierdute de ea;

din indiferenţă,

laşitate

sau prea mult orgoliu.

Să-mi cer iertare pentru

neiubire.

Am trimis dupa dimineţile

în care,

nu v-am acoperit cu o rouă

de cuvinte frumoase;

le-am lăsat

nespuse,

uscate

pe buzele mele.

Ar fi trebuit să vă spun

mereu, mereu

cât de mult vă iubesc

şi că nu pot trăi

fără voi.

Că viaţa mea stă

suspendată

de a…

Pe verandă,

într-un şezlong,

întins, obosit,

priveam în gol

bătăile pendulei.

Timpul.

Aveam impresia

că-i aud respiraţia,

bate, ascultă

bate din nou…

 Virtuali ne sunt pașii neobosiți

 Negre înghețat, spațiile

 Dintre cuvinte

 Respirăm doar din amintiri

 Realitatea e capcană de minte.

 Urlăm fără ecou înapoi

 În păduri desenate pe jos

 Sub retina cuminte

 Ne crapă buza de plâns

 Nimeni n-aude nervul cum minte.

 Virtuală e viața

 Fără…

Întind pielea sec uscată la ploaie

Ochii-mi plâng de doruri de nori

Picătură de apă, hai și-mi înmoaie

Din pori, neieșiții încă de muguri fiori.

Sorb spumă rece uimită de val

Cu amară piatră acră de soare

Îmi scarpin tăcerea de ultimul mal

Înotătoare născute invers, precare.

Crude înghit cu sete, crocantele brize

Tentacule…

sub o umbrelă

fără rost

am fost mereu,

mereu am fost…