mai știi tu, toamna-aceea când visele foșneau, 

 atingeri diafane în șoapte de mătase,

 când numai trubadurii în noapte ne cântau, 

 stârnind nemărginirea, în clipele rămase.

 când agățam în ramuri speranțe aurii, 

 neparguite încă de soarele…

Alunecând incontrolabil,

secunde interminabile

înghiţite de noaptea de dedesupt,

ating propria umbră.

Cum plânge ziua în note lungi şi grele

Sub petice de nori păsări rătăcesc

Ca nişte umbre ce ascund în ele

Uitate ploi de mărgăritar ceresc

Înghite visul ora care plânge

Şi-un  glas uscat de frunze argintate

Tristeţi brumate par acum de sânge

Când la poarta sufletului bate

Mai ard culori prin veştedul amurg

Mâhniţi cocorii ţipă în delir

Pe sâni de seară neguri reci se…

Incapabil

să facă vreo mişcare,

cu faţa scăldată

de lacrimi şi furie,

în unduirile

negurei de dedesubt,

avea gura plină de sare.

mi-ai fost la fel de drag  

ca ziua în care se coceau fragii

în deșert

alunecasem pe un covor de săbii…

Ascultă , iubito, cum bate-n fereastră

Cu degete albe și vânt albăstriu,

O iarnă sosită în sâmbăta noastră

Când plugul mai ară tăcerea târziu.



Deschide și spune-i că poate să ningă

Pe străzi unde pașii demult s-au pierdut,

Și las-o, privirea ușor să-ți atingă

Punându-ți un semn pe-al nopții sărut.



E iarnă-n secunde ce trec fără rost

Și timpu-i ghețar ce clipa-ntarzie,

Ascultă,…

mă-nfior

ca o primă zăpadă

aşa de mult vreau să te sărut

încât buzele păşesc tot mai aproape de tine…

prea puțini îngeri în viață 

unde să-i caut dacă nu în cerul palmelor tale? 



decupează-mi sufletul cu îmbrățișări tandre 

desprinde-mă de trup 

cu grija unui chirurg 

ce-și scoate mănușile 

după operație 

plimbă-mă pe cărările neumblate 

ale toamnei târzii 



între noi se aprind neoane de salon 

afumate de…

Adâncul mării

În valurile mării intră iubirile zdrobite,…

Fundalul întunecat

aproape imperceptibil

unei priviri reci şi inexpresive,

trăda satisfacţia

lăsată de umbra disperării

printre gemetele

reproşului tânguitor,

gândirii imperfecte,

mâzgălind frenetic hârtia.

Printre nori de cuvinte, ploaia a înflorit tăcerile

În ziua acelui straniu…

Copleşitoarea teamă

pătrunse intesitatea

palidă a fâşiilor de lumină

din lămpi arcuite

într-o voce

lipsită de emoţie.

cântă-mi ramură de suflet

repetă-mi colindul din seara

în care tremurau stelele

privindu-ne…

în salt ud

mă acopăr strai

în semne turnate de  formele  minţii

aceeaşi magică bătălie

din fiecare cufăr gol

îmi roade starea liberă la colţuri…

nu trebuie să-mi dăruiești arhipelagurile

în care ți-ai întemnițat inima

în fiecare dintre ele avem un copac

niciodată același…

vine iarna

vine iarna cu chiciura pe gene,

 cu  vinul dulce pus în damingene,

cu focul ce trosnește în cămin

și viața zugrăvită  în carmin.

se lasă bruma rece în pahar

și vinul capătă domnescul har,

mă las duios…

DE-A  V-AŢI ASCUNSELEA

Timpu-mi trimite visul

sub lună

prin crengile ce-acoperă

potecile bătătorite

de cenuşa

inimilor 

prin ploaia copacilor

aruncată pe covorul foşnitor

am hălăduit

în jocul „De-a v-aţi  ascunselea”

nu te-am mai găsit acolo

unde ne afundam pătrunşi

unul prin celălalt

acoperiţi de poalele

umbrei din muguri

strigam în…

Un început timid, o dimineaţă

Ca un inel de caldă sărutare

Când în oglinda zilei se răsfaţă

O toamnă îmbrăcată-n cerşetoare

A apărut şi-i chipul nins de soare

Iar trena ei cusută-n mii de flori

A adunat în  dulce-mbrăţişare

Speranţe amestecate cu fiori

A strâns în sân parfumuri din petale

Poate aşa e scris în al său destin

Să le presăre-n ruginita-i cale

Lăsând în urmă tristeţe şi…

Troienele s-au dus spre miazănoapte,

La polul meu a nins ceva mai șters,

Știu c-o să vii cu galaxii de șoapte

Și c-ai să-mi scrii, cu drag, pe univers.…

Te-ai contopit mereu cu degetele mele

Când trupul drag în brațe ți l-am strâns,

Și te-am făcut vulcan ce luneca prin stele,

Un râu de flăcări vii ce visele-au pătruns.



Am ars singurătatea pe ruguri de cuvinte,

Furtunile pe frunte se contopeau cu gândul

Când degetele mele își aduceau aminte,

Cum lunecau pe trup cu clipele de-a rândul.



Pădurile scăldate în muguri de lumină

Îți așterneau covor din frunze și tăceri,

Lăsând…