Genune golită de-un stâmpăr de ploaie,

Pe urmele ciutei ce umbre-nconvoaie

Te coşi de o rubă*…

aici

în  stufăriș de gânduri

țin evidența paginilor

cândva

inhalam cu nesaț aerul clipei

fără să fi dat socoteală timpului

sau detaliilor

doar privirile-mi prelungeam

peste genele vieții

zi după zi

escaladam versanții iluziilor…

1. colț sfărâmat în pupila ce îmi înghite noaptea nu mă căuta nici eu nu mă găsesc în cochilia mea ninsorile și-au făcut cuib zboară cocorii însingurați spre tărâmul unui nicăieri mai prezent ca oricând spunem confluențe și anulăm cursuri matca fluviului se umple doar cu singurătățile noastre se preschimbă în brațe de fum până sus cât mai sus noi - pelerini spre cerul gol…

Răstoarnă-mi o parte din cer

pe tâmpla ce iarna o ninge,

şi cânta-mi din nou lerui-ler

când focul în sobă se stinge.

Ascunde-mi prin riduri colinde

cetăţi de zăpadă prin flori,

sub pleoapele tale mă prinde

când sufletul plânge-n culori.

Mă strânge la piept când îţi cer

şi du-mă-n oglinzile sumbre,

din ele s-adun al vieţii mister

pierdut între lacrimi şi umbre.

Ninsori ce sosesc într-o seară…

Natura-n straie noi astăzi s-a-mbrăcat,

Pe jos a prins oglinzi strălucitoare,

Fulgi tandri zboară-n taine-ameţitoare,

Chiciura ghirlande-n pomi a agăţaz.

Văl alb, pictat cu stele plutitoare,

A pus peste satu-n vise cufudat,

Tablou feeric din gheaţă a sculptat,

Punând pe geamuri floare lângă floare.

Valsează sănii pe cărări întinse,

Săltând copiii puşi pe hârjonit,

Doineşte vântu-n crengile…

ne jucam cu ochii în aceeași lacrimă

în…

Păi dragă lume bolnavă

în călimară am doar lavă

poemele n-au nicio vină

dacă fac în jur lumină

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

În mâinile tale 



În noi respiră marea lumină 

care eclipsează tot întunericul, …

am să te rog să nu revii

aşterne maldăre teancuri groase de dispreţ

straturi geologice de nepăsare

fă să curgă o mlaştină peste mine

să-mi înglodeze puhava trăire şi cinica introspecţie

am să revin să-ţi cer împrumut iubire

( la partaj ţi-am dat prea multă)

nu mă băga în seamă

asmute un doberman de ai la îndemână

sau doar priveşte prin mine

la peretele iubitor şi cald

voi dispărea ca orice fantomă

apoi într-o seară am să-ţi…

Un cearcăn de gaize* pe coama furtunii

fugar în atavic se-alătură lunii;

un scutur din iazuri respiră Cuvântul,

potopul…

când vorbesc despre lumină

 nu mă uit la fereastră să văd dacă e ziuă

 privesc în adâncul meu

 văd cum strălucești și vorbesc liniștit

 despre tine

 mai sunt atâtea de spus încât

 tot întunericul ăla care-mi dădea târcoale

 s-a dus învârtit

 (acolo unde este lumină nu se poate strecura întunericul

 unde este întuneric orice scânteie își poate face loc)

nu ştiu să respir necuvintele
aşa cum nu pot să tac în colţ de cearcăn
pedepseşte-mi presupusa nestatornicie
cu un fior sigilat pe arteră

strânge genunchii minţii
la sânii sterpi
şi iartă în vers nemurirea

Îmi aştept

noaptea Crăciunului meu

să mă nasc,

să mă ridic la drumul Golgotei mele

să pornesc

să-mi adun

piroanele crucii mele,

să privesc înalt

spre cer,

să-mi plouă

lacrima Domnului

în suflet

şi bucuria

vieţii să prindă

rădăcini

în lutul grădinii.

Să mă nasc…

Se zice că viaţa începe-n primăvară

Când soarele-n elipsa-i zâmbeşte ca o pară,

Când mugurii pornesc sub coaja încălzită,

Când păsările se-ntorc din zarea risipită,

Când glasurile de miei s-aud doar prima oară,…

Când cineva îţi anulează unicitatea

ar trebui să te simţi descătuşat,

să găseşti ferestre prin înţelesul cuvintelor

şi de acolo să zbori, să pleci ca visul

dimineţilor sosite de multe ori

fără voia noastră, când cineva la care ţii

îşi demolează statuia de pe soclu

supus încercării fără să ştie, târziu realizează

că, memoria lucrurilor mărunte

e doar o pierdere de timp, preţul nu-l plăteşti

dacă nu ţi se cere,

lanternă fără baterii…

Îmi spune inima de cerul

Ce vine alb peste pământ

Că în poem mă leagă gerul

De alb -angelicul cuvânt

Îmi spune valea ca şi dealul

De lin-argintul unui ler

Că înspre mal spumegă valul

Sub bolta lunii efemer

Şi de colindători îmi spun

Căci au văzut o stea pe cer

Şi l-au văzut pe Moş Crăciun

O, lin-frumos şi lerui-ler

Că magi cu bărbi înfiorate

Au tot căutat-o…

 E doar tristețe-n preajmă, zăpezi fără cuvinte 

 Te-ntrezăresc prin ceață și seri de-ngheț sălciu,               

 De vise giuvaiere doar eu mi-aduc aminte?

 Sărută-mi măcar umbra să cred că nu-i târziu!               

 Flori albe, dantelate, gravate de ninsoare

 Valsează trist pe gene, fragile crisalide, 

 Minuni nevinovate de-nchipuiri fugare 

 Încremenesc tăcute în gânduri insipide.

 Se frânge-n suflet dorul, amar…

1. mânji de lumină îmi nechează la ureche se aude pasul zorilor prin ceață te caut fluviul mai trage un fum plictisit de atâta iarnă încă o cădere mă însoțește ninge-mă spui ninge-mă iubito raiul să ne fure când colindele se irosesc printre năluci ni se scurge glasul în amonte o icoană mai apucă să zâmbească din iluzii nu trăim o veșnicie

2. sunt un vânzător ambulant la poarta cetății e liniște când haina mea se umple de visuri mă înalț din iubire le împart unul se face nor…

Talazuri de ambre preling despletite

oglinzile morţii pe cruci adumbrite;

o floare de lotus ursită în plauri

din sângeri…