sticlos de adevărat

[Ana Sofian]

1. colț sfărâmat în pupila ce îmi înghite noaptea nu mă căuta nici eu nu mă găsesc în cochilia mea ninsorile și-au făcut cuib zboară cocorii însingurați spre tărâmul unui nicăieri mai prezent ca oricând spunem confluențe și anulăm cursuri matca fluviului se umple doar cu singurătățile noastre se preschimbă în brațe de fum până sus cât mai sus noi - pelerini spre cerul gol

2.mă dezlipesc din umbră să răsar când ochii mi te aduc în dar pe bancă au căzut frunze din frunze s-au ridicat culori printre culori s-au rătăcit ploi nu-mi irosi lacrima strânge cuvântul și-n rădăcina lui strecoară gândul că te mai am - mugure din lumina furișată pe sub geana unui răsărit leneș

3. dinspre zid jumătăți de ziuă preschimbate-n silabe sensuri destrămate ca fuioarele de aer ne respirăm finalul cu bucuria unui condamnat la viață din mine punctul din tine linia ca o continuare firească a ceea ce sunt

4. învelește-mă cu uitare

[Mihaela Roxana Boboc]

Remarc:

mugure din lumina furișată pe sub geana unui răsărit leneș 

dinspre zid jumătăți de ziuă preschimbate-n silabe sensuri destrămate ca fuioarele de aer ne respirăm finalul cu bucuria unui condamnat la viață

Cum ar putea cineva să învelească în uitare acestea?

[Ana Sofian]

mi se-ncarcă de umbre decembre

dar lumină le-aduc în cuvânt

cu silabele prinse de febre

ele ard azi în omul ce sunt

[Iordachescu Dragos Nicolae]

dintr-o clipă se naşte uitarea,

infinitul iubirii în doi...

şi o ploaie îţi plânge iertarea

răstignind anotimpul din noi.

......

[Ana Sofian]

doar un om care-și vede plecarea

doar un strop dintr-o ploaie de mai

doar o clipă ce-și lasă uitarea

peste verbul ce spune: Mai stai!

[Iordachescu Dragos Nicolae]

vor cădea fulguiri în iubire,

vor vedea amăgirea de lut;

căci ai fost într-un chip nemurire

amintind de suspinul pierdut...

.........

[Ana Sofian]

e un mod poate mai ciudat de a lăsa cititorul să delimiteze enunțul, un soi de lejeritate, domnule da Coza... cred că de asta m-am încăpățânat să le las tot așa

mă înclin, anna

[Ion Lazăr da Coza]

Îmi plac mult aceste scrieri, dar, în ochii mei cel puțin, ar căpăta un plus de valoare așezarea lor în vers liber.

Drag,

da Coza

[Ana Sofian]

să trăiești simplu ca o răsfirare, Ana...

anna

[Ana Ardeleanu]

"... ne respirăm finalul cu bucuria unui condamnat la viaţă din mine punctul din tine linia ca o continuare firească a ceea ce sunt" Minunat!

[Ana Sofian]

mulțumesc de trecere, doamnă Marinov

anna