Se zice…

[Marin Moscu]

 

Se zice că viaţa începe-n primăvară

Când soarele-n elipsa-i zâmbeşte ca o pară,

Când mugurii pornesc sub coaja încălzită,

Când păsările se-ntorc din zarea risipită,

Când glasurile de miei s-aud doar prima oară,

Când mamele cu zâmbet copiii înconjoară.

 

Se zice că viaţa-i floare-n vara plină

Când dragostea inundă cu doru-i în retină,

Când fetele se lasă strânse la pieptul dorit,

Când totul se transformă-n iubire, în zenit

Încât se mută munţii prin forţă şi rutină

Şi ţara-nalţă steagu-i pe aripi de lumină.

 

Se zice că viaţa-i rod în toamna lungă

Când stelele din ceruri se lasă mulse-n strungă

Şi-n laptele din ceaţă rodul viei stoarce

Lacrimi de licoare ce nu te lasă-n pace

Şi tot aduni iubire şi-ai vrea să porţi în pungă

Eterna fericire ce umbrele alungă.

 

Se zice că viaţa-i un pumn de nea în iarnă,

Că dragostea se-ntoarce în tine ca-ntr-o goarnă

Şi cântă-n note puse pe-acorduri de-ntristare,

Că nu ai ce face la straşnica chemare

A vântului care în veşnicii răstoarnă

Pământul pus movilă sub cruce şi icoană.

 

 

[Vasilisia Lazăr]

Citit cu drag,

[Mihaela Roxana Boboc]

Se zice că viaţa-i un pumn de nea în iarnă,

Că dragostea se-ntoarce în tine ca-ntr-o goarnă

Şi cântă-n note puse pe-acorduri de-ntristare

Am rezonat eu cu aceste versuri.

[Ion Lazăr da Coza]

O abordare cam prea școlărească a anotimpurilor...

N-am rezonat.

da Coza

[Sofia Sincă]

Un ciclu complet al vieţii. Desigur viaţa este palpitantă în toate anotimpurile anului... fermecătoare mereu dacă ştii să-i găseşti acel farmec.

Poezia este bunicică, dar şchioapătă tare, aproape în fiecare strofă şi mult din cauza substantivelor articulate cu articol hotărât, exemplu: păsările, glasurile, pieptul, dar nu numai. Şi pentru accentele care se tot schimbă pe cuvinte în interiorul versului.

Am citit cu plăcere!

Sofy