cuvinte nespuse nici de tine

zidesc stări ce ascund mâini întinse

tu de o parte

eu de cealaltă

resuscitări de vene

braţe torsionate

de gânduri rebele

invizibil era zidul atunci

acum gros de stări cu miros de carne

şi o noapte de dragoste după care tânjim

timp încremenit

pe gândul fad

urme de paşi

paşi de cuvânt fugind de colo colo

eu de o parte

tu de cealaltă şi mai departe

cu urechea…

am locuit o vreme lângă ocean

eram două golfuri cu ieșire la cer Doamne nu-i așa că aveam voie

să plimbăm toate undele până la ușa raiului

(am și acum câțiva bănuți de la vămi)

aș fi vrut să împiedic refluxul însă altfel n-ar mai fi avut rost

înălțările aproape perfecte

ne-am hrănit sufletește însă eram mereu flămânzi

și pentru că deschideam ferestrele în același timp

ne-am ales cu o recompensă astrală un resort…

nu ştiu dacă sunt fericit sau trist

locuiesc printre anotimpuri şi

uneori desenez inimi

pe chipurile de pe icoane

de fiecare dată când se pleacă

aud ţipete văd noaptea

cum inundă încăperea

în care

te aşteptam

liniştea îmi mângâie fruntea

oprită între…

puzderie de oameni pe autostrăzile vieții

se circulă în toate sensurile fără limită de viteză

regulile de circulație nu au relevanță

poate au fost făcute pentru a fi încălcate

dă-i bice așa omule

cine mai reușește să-și mențină respirația  constantă sub centura de siguranță

când soarele stă cu ochii închiși

bine de…

Când îngerii-s lăsaţi să zboare fără aripi

Prin vremuri nămoloase şi toate-n voia sorţii,

Doar pronia cererească mai poate să îi scape

Din gheara mult prea rea şi fioroasă a morţii.



În ţară unde nimeni nu ştie a ţine cârma

Şi zborul către viaţă e frânt din nepăsare,

Bolnavi ne sunt păstorii, bolnavă e şi turma,

Ei sunt după putere, iar noi de resemnare.



În goana după posturi plătite şi călduţe

Au sugrumat din faşă tot ce le-a stat în cale

Şi…

Ţi-am atins surâsul cu o floare

şi pleoapele uşor le-am sărutat,

neliniştită umbră ce tresare

pe piedestalul zilei ce-a plecat.

Perna-mbrăca al viselor contur

simţeam cum esti atât de fericită,

şi dincolo de tot ce-i bun şi pur

privirea ta mai poate fi-ntâlnită.

Bătea-n fereastră vântul ca o rugă

de-a te răpi într-una dintre vieţi,

dorind eternităţii să te smulgă

când ne vom rătăci prin…

nu vreau în acceptare smerită să învârt jurubiță timpul

împrejurul respirației mele hoinare

laxitatea secundei am s-o port în tocul pantofului ce desparte

bulevardul trăirii roșul mâniei vrea să cotropească imperiul zbaterii între stâlpi de abis

armonia gătită în alb unde să măsoare spațiu

ce-i cu tine te crezi regina balului nici invitată n-ai fost

nu exiști într-o lume cronofagă prea…

când umbrele îndeamnă

şi mersul e pe jos

încerc meticulos

să mă dezbrac de ierni

de după zidul înserării mele

în răstignirea clipei…

ne fură moartea la cântar

ne fură moartea la cântar

și noi nici  nu avem habar

zburăm pe-o verticală frântă

avem credința noastră sfântă

gustăm arome de silabe…

 îngheţat

cocoţat pe streaşina

unui şanţ



mai adânc



când m-am tăiat

la un deget şi roşu curgea



şi aşteptam

cu ochii lung pe stradă



să nu mă transform

într-o stalactită (şi tu)



într-un tic şi tac

de bătăi ale inimii,



să mă găseşti



(pe…

Ninge la fereastra gândului

îl îmbracă în albul munţilor din cer,

respir răcoarea lacrimilor pe un ram.

Ninge la fereastra sufletului însetat…

Parcă suntem lipsiți de zare

când stăm așa, precum un gând

pornit spre așteptare;

aș vrea să pot rosti cuvinte

despre sosiri în pragul sorții,

ignorând vârstele, care

poartă-n ele și o vreme-a morții.



suntem două feluri de a fi;

mie-mi plac tainele nopții,

pe când tu, în fiecare zi,

îmbraci cu privirea alte geografii.



între noi, deseori e pustiu

și este loc de viscolire;

poate într-o zi, de m-oi chema să-ți fiu,…

Iubito, vai, se lasă înserarea!

Te rog răspunde, dacă-mi simţi chemarea

Şi lasă-mi dorul să te-nvelească-n dor,

Mă iartă şi-alungă urmele de nor,

Primeşte-mă şi luminează-mi zarea.…

Cine sunteţi voi în ţara unde nimeni nu zâmbeşte,

unde viscolul trimite sufletele-n viitor

şi-n troiene fără lacrimi visul nopţii rugineşte

îngheţând de-atâta spaimă lângă sfinţii care mor?

Cum jucaţi la nunta clipei într-o ţară-ndoliată

unde pâinea nu hrăneşte foamea tristelor priviri,

şi de ce nu vine iarna prin trecutul care-l poartă

fără să rănească timpul strecurat în amintiri?

Ce se-ntamplă cu oceanul…

să nu uităm

să numărăm zborurile

în amfiteatrul durerii

sunt calmante

administrate de îngeri intravenos

ca pulsiuni de iubire

anesteziind

când ne așezăm cu fața spre cer

chiar dacă zborul ne-aleargă prin rugăciune

există o…

pe partea lunii era marea

am prins ultimul zbor al ideii

fără hartă

și fără costume de baie

ne-am întins cât era de lungă

pielea

sub soarele acela ud și furibund

de pe buze…

îmbrăţişarea

era pictată pe suflet

de cuvânt



privind

am simţit rugămintea

culorilor

le-am deschis porţi

pulsând 

se-adăposteau

 

în fiecare spin

neştiut



uneori curg

petale

în lumina frântă

"-de prea multă culoare

nu poţi muri"

mi-au spus



închizând ochii



de-atunci le sorb agonia



ascunsă în nuanţe



am…