Cu tine vreau acum să fiu !

Mi-e dor de-al tău sărut,

Sper să nu fie prea târziu,

Să fim ca la-nceput.

 

Iubirea ta îmi dă fiori,

E dulce ca nectarul.

Tu, cea mai suavă dintre flori,

Îmi îndulceşti amarul.

 

Frumoasă eşti ca Mona Lisa,

Ai un surâs splendid, cuceritor,

Mi-ai pus pe jar inima prinţesă,

Sunt cavalerul tău…

până dincolo de capete

pe tâmpla sculptată

ca un rai de zăpadă

braţele altarelor se deschid

mângâieri crestate de luceferi magi

printre jumătăţi de umbre înveşnicite

de ridurile ultimului curcubeu

o altă transfigurare

în trupul de fecioară

aripa ce defineşte…

O, biet Sisif

Mai stai

Te odihneşte

Şi stânca din pripor

Propteşte-o-n umeri,

Prefă-te doar o clipă

Gânditor,

Stai şi te-ntreabă

De-i cu putinţă

Blestemul tău să aibă

Un sfârşit.

…De fapt, continuă!

– E o dorinţă – 

Altfel 

Cu cine-aş mai putea să fiu

Asemuit?

M-am temut întotdeauna

să nu cad în orizonturi,

împreună cu știința-

cea mai ocultă dintre arte.

În brațele soarelui,

făcător de oracole,

de aceea m-am dăruit pe mine

și cuvintele mele

zeităților focului,

cele care invocau durerea cărnii.

Doar pe Tu l-am lăsat să doarmă

confundându-mi dorințele

și pentru prima dată

nu mi-a mai fost teamă,

mă voi striga pe nume

și voi renunța

la o încăierare sângeroasă

cu inima…

Stoluri de visuri
fără păsări
clădesc ceruri
fără lună şi soare

Nebuloase de dorinţe
fără glas
staţionează
peste creste de munţi
fără zăpezi

Pe colţul unei stele rebele
ating gânduri
căzute din rotundul unei inimi
fără contur

… pe orbite onirice fără universuri.

2011

ai putea să-ţi închipui

că dispariţia mea din poveste

s-ar putea datora câmpurilor energetice fluctuante

ce s-au pus de-a curmezişul emoţiilor

şi că am cedat la primul impuls

care a răvăşit certitudinile

şi mi-a lăsat la alegere

antagonice drumuri spre o altă lumină

dar nu de tine îmi ascund clişeele

şi nu-mi îngrop în repaus reperele

doar ca să scap de convenţii

ramurile nevrotice îşi tratează…

Invadând

de la distanţă

liniştea de netulburat,

strecura printre buze,

hotărârea de a umbla înfăşurat

în rătăcirile echilibrului instabil.

Sinele şi eul

păreau la fel

ca ziua şi noaptea.

Arunca ochii după nori…

Trotuarele  carnivore

Trotuarele în care piciorul se-ngroapă până la glezna

ratării cotidiene înfige colţi să sfâşie

gângavele lucruri ce nu le-am putut duce până la capăt

în portul alb al zilei ne semnează în irişi potenţele…

Oedip şi muzeul cu ochi

  *  celor ce-şi asumă jerta  *

ridic prin lume colbul din muzee

numărat de ochi ce n-au ştiut să vadă  

rege orb cânt  din veştminte

imperii pierdute vis de materie galerii surpate în…

Mă tot gândesc că vine toamna,

iar eu la margine de drum

voi pierde până chiar şi umbra;

voi fi doar o perdea de fum.

Acum în vară, pelerinul

şi-a aşternut visul pribeag

sub ramul meu şi tot mă roagă

să nu-i dau dorul în vileag.

Ca într-un dans mi-a cuprins trupul

şi inima e lăutar;

as vrea să- l mângăi, seva toată

s-a scurs, adapă un lăstar.

Doar cântecul tăcerii mele

poate să-l legene uşor,…

       FATA  SOARELUI

       Prelucrare după “Legenda Florii Soarelui”

Trăia un împărat odată,

într-un castel, lâng-o pădure,

avea bătrânu-o mândră fată,

pe care-un Crai voia s-o fure.

Îi dete tatăl ei poruncă,

să nu mai iasă din castel,

s-au tras zăvoarele -  ba încă,

ferestrele le-a ferecat chiar el.

Iar Craiu-acela Soarele era

şi-avea împărăţia sus…în vânt,

pe fată…

Ploua încet

 pământul geme de trupuri

dezbrăcate-n iubiri solitare

Plouă rece

 din cerul înalt tălpile nopţii

strivesc florile crescute de soare

Plouă tare

fără vlagă prin răzoare

verdele se scurge-n pământ

Plouă cald

fără culoare mă ascund într-o oră de gând

urmele ploii tale cu ochii…

Am murit și am înviat,

puteam scrie

cel mai frumos poem din lume

dar am preferat să visez

și apoi am dăruit visul.

Voi mai scrie poeme,

nu știu dacă la fel de frumoase

și le voi visa pe toate,

însă din teamă

și fără patimă

nu se mai vor dăruite.

Probabil mă va prinde

timpul din urmă

și nu voi mai putea stăpâni

poemul și nici visul,

se vor dărui, indecent,

la fiecare colț de stradă.

Eu voi cânta trist,

renunțând…

ca un torent de închipuire

în şabloanele abstracte din relieful mimei

oferi upgrade-uri gratuite

stărilor de fapt

ce nu implică responsabilităţi

în acolade drepte

redefineşti încrâncenarea furtunilor

asezonând fulgere de cuvânt

acolo unde ivoriul ascunde-n depresii

nesiguranţă şi tunet

şi prinzi în corzi nebunii ce-şi lasă reginele libere

conştient de eficacitatea mutărilor

din penumbra…

Un izvor tu

Un râu amândoi

Un râu cu meandre

Pe câmpia aceasta a lumii.

Atenţie însă

Nu căuta să facem insule

S-ar putea ca marea

Să fie aproape

Mult mai aproape decât

Ne imaginăm

Şi atunci alte ape

Ne vor anula existenţa.

Rege al lumii

trec printre oameni spaţii şi sentimente

cu mâinile în buzunare să nu mă agaţe nimic

nici umbra unor arginţi să nu înfioare sub piele

alunec în măşti filiforme…

şi vidul are oaza lui de linişte

pe marginea legată de necapăt

în coaja dimensiunii

 în chezăşia scindată

sub ţărâna crinului alb

cu dublurile din podul orelor

şi orbita inelată se-ncape în genune

pe însemnele corăbiilor scufundate

şi…

parcă m-ar fi ştiut demult

sub unghia secundei îşi aşeza cuvintele

nu-mi povestea despre ninsori

era o permanentă cădere

a lui spre mine – iarba cu ochii mirării deschişi

tăia liniştea în felii mari

şi  împărţea aripi

 pentru fiecare plutire câte o pereche

pentru că el era nesfârşirea dragostei mele

mereu albastru

mereu senin -

acuarela risipită peste peste  chipul peretelui

care mă ţinea în…