ce lumi de gheaţă-n calendare îşi pun izvoarele să curgă

şi ce tăceri rătăcitoare lacrimi în val timp or să ducă

simţit-am drumu-n veri ruine cu vârsta-n ochi un colb sărat

şi cine aduna-va-n lume cioburi din sufletu-mi  cântat

mi-e zâmbetul pustiu de verde în ramă stea necunoscută

în rug al serii sens ce vede cum  viaţa-i cauză pierdută

de vor mai fi iubiri albastre care să-mi mângâie simţirea

pe destrămate punţi  de…

TRUPUL  LUMII  LA  VAMĂ

pribeag în trupul lumii sunt la vama aurie

prin văzduh rostogolesc păsări mit

dinţii tatălui meu nemuritor îmi cresc unul câte unul

licitez cu muriri răstignite pe cruci de uitare

durerile pulsânde din piatră mă răsfoiesc…

Însoţit de frică

şi cufundat în gânduri,

dormita zile de-a lungul

cu ochii pironiţi în gol

într-o febră a nerăbdării

cu faţa umflată,

asudat

şi răsuflarea grea.

În teama de singurătate

ce-ncepe

să-i dea târcoale,

anii par că se scurg

peste viaţa sfâşiată

ce geme anevoie

până la tăcerea supremă.

…………………………

Încetul cu încetul,

în minte îi…

În cerul luminat puţin,

umbrele alunecă încoace şi încolo.

Auzea vuietul surd

al ochilor ce ţipau şi urlau

cu buzele uscate rătăcind

la limita timpului şi a gândirii.

Străbătut de o căldură neobişnuită,

de teama pur şi simplu ridicolă,

cu fruntea leoarcă şi orbitele jilave,

gâfâia încet umblând brambura

şi scrutând împrejurimile.

Vedea cu ochii…

- tablou -

tăcerea cireșelor îmbujorate

așteptând cuminți culesul

pe margine verde de frunză,

cu sete vie de sacrificiu.

zgomot de licurici stelari

împăienjenind toată noaptea

neîntortocheat de liniar

ca un drum sec, de lapte.

visul, indescifrabil, peren,

pune timp fix,…

VULTURII  DIN  GRINDĂ

am rătăcit de mine într-o fântână seacă

armuri de întuneric au spintecat proscrisele dorinţe

m-au zidit cu mâluri celule din străine ţărmuri

şi plumb topit mi-a ars aripile plăpânde

genunea mi-a sorbit azurul limbii şi-a…

Umbra aleargă

cu răsuflarea înconvoiată,

îşi schimbă culoarea

cu expresia aceea pierdută

şi faţa istovită,

brăzdată de zbârcituri.

E bizar

să vezi atât de aproape

cufundat deseori

în umbre transparente

cum respiră vântul

şi inima bate puternic

când stelele sunt reci.

Totul s-a schimbat…

l-am privit în ochi

aşa cum era

gol de iubire

ciutură spartă

înţelepciunea

fântână cu lanţul rupt

cum să te mai caţeri

înspre izvoare ploaie

curată?

se-mpungea cu sfinţii în stele

de-aşezat pe umărul

drept

avan despletit

oglindă opacă

printre firidele umblătoare ale mării

cu-o mână atinsese o fărâmă de cer

cu cealaltă fura trepte

spre adânc

minţind  de a nu-i…

Mai spală-mă cu roua liliecilor în floare 

Și-n crinoline albe îmbracă al meu dor 

Cu praf de fluturi tandri mai scrie-mi o scrisoare 

Îmi înflorește gândul în liniștea sihastră 

Pe rătăcite drumuri sunt iarăși peregrin, 

Mă-ntreb dacă iubirea a-nmugurit în glastră, 

De ce suspină curcubeul când păsările-n arcul lui se-ascund

Și zările în urma-atâtor ploi deschid cărări prin depărtări,

Redesteptand fără să vrea neliniștea pietrișului pe prund

Dacă noi doi trăim aceleași frumuseți pierdute-n întristări?



Întreb ca să-mi găsesc un rost în nostalgia-acestor ploi

Ce cad mereu în viața noastră când sufletul nu le mai cere,

Iar timpu-mbatraneste-n umbre ce lăcrimează-n ochii goi

Făcând să pară…

navigasem atentă

la braț cu arbuștii de corali

dirijam spre tine

toate simfoniile neterminate…

Trăgând în piept

miasma rece a apei stătute,

vedea râul care şipoteşte

împăienjenindu-i privirea.

Într-o încordare groaznică

se reazemă de perete

scufundat în gânduri.

O furie surdă mocneşte

despuiată de vrajă

ca o rază albă în întuneric

cu răsuflarea

care urcă şi coboară

încoace şi încolo,

pornită de-a lungul anilor

să-l prindă în mrejele…

izvorul năvalnic
îmi adună pelerinii
vlăguiți de nemurire

pustiul îmi cucerește neuitarea
ce-a curs în freamăt
rostuindu-mă în zboruri necuprinse

secunda dintre cer și pământ
mi-e leac pentru furtună
și-mi adapă amurgul
în rugăciunile bătrânului sihastru

fiole de granit
îmi descompun răspunsurile-n pulberi
și mi le risipesc
în deschizătura nevindecată a inimii

vizibile-mi sunt rănile
dar m-au înțelepțit

Cred că oamenii buni se nasc buni,

nu devin;

sunt plămădiţi din iubirea

a două suflete gemene

şi din dragostea

lui Dumnezeu

pentru noi.

Bunătatea unui om se simte

în vorbe,

gesturi,

tăceri.

Se simte in felul în care

te salută - spunându-ţi

bună dimineaţa

precum clinchetul unui clopoţel

sau bună seara ca şi cum

ţi-ar mângâia

sufletul.

Mereu zâmbeşte, iar zâmbetul lui

e precum deschiderea unui…

TĂRÂMUL  DINTÂI

am să cobor pe rădăcinile ce ţipă

din formolul atâtor vieţi

consumate grăbit cu-o bârnă-n retină

laboratorul va trebui să-şi schimbe profilul

vitrina lumii se schimbă debusolant

luna isterică urlă mai tare ca…

din mine-și îmbracă sutana

 golul acela rămas după ce măslinul rămâne fără flori

 frunze

 pace

 șuierul singurătății s-a lipit de colțul eșarfei

 doar

 pânza albă așteaptă să-i cânt

 în culori cât mai vii

 respirația lebedei

 adulmec legătura firavă dintre noi

 obosită

 mai trage șoaptele după ea

 mirele meu

 cu …

Bănuitor şi rezervat nu uita nimic.

Zilele trăite cad la fund,

sunt prea grele.

Îi răpea toată liniştea.

Pierdut într-un fel de depărtare,

mâinile sunt neliniştite,

degetele îi cuprind faţa

şi gândea că nu i-ar mai păsa

dacă ar sucomba.

Devenise indiferent

în lumina roşu-aurie

ce se revărsa

cercetându-se cu privirea

şi rădăcini să prindă…  pe…

Pe o margine de clipă, într-o pasăre de gheaţă,

Îşi clădise nemurirea un crâmpei de fortăreaţă;

Avea ape cu zăvoare, calendare de prin veri

Și troiene lungi…

Hărţuit de imaginea nudă a disperării,

cu mâinile reci în noaptea caldă,

cu teamă şi nelinişte în gândire,

îşi pierdea cumpătul, începea să tremure

şi pielea se înfiora…

Pe chipul fără culoare timpul pierea

în noaptea cenuşie şi umedă,

buzele şi gura i se uscaseră

şi tăcerea se prelungea.

Extrem de calm

într-o încremenire încordată,

gândirea îi e pustiită.

Cu vorbe…