Ți-am spus că-i târziu, anotimp efemer, 

 Vor cerne ninsori peste pași destrămați, 

 Trandafiri de cleștar înflori-vor în cer,

 Cocori frânți de ger vor plânge mirați.

 Poți pleca liniștit, uită visul! M-auzi?

 Ard stele de ceară în vechiul castel,

 Iar nori de-ndoială-n risipa cu surzi

 Poeții abstracți îi vor scrie-n pastel.

 Închin azi paharul de-absint și îți cânt   

 Colinda de gheață din joc…

siamezele gândului meu

fără de care n-aș putea

nici să visez

nici să-nalț la repezeală

un templu

n-aș putea scoate valurile

din această mare roșie

lăsând ochiul furtunii să plângă

cuvinte sărate

cum muzica apelor

în sânge-mi…

nu scriu despre dragoste

chiar dacă ascult Caruso în toate nopţile infirme

mă întreb la ce se gândeşte un bărbat

care-şi strânge muza în braţe

într-un moment mai vulnerabil

decât moartea;

dacă aş putea să surprind într-o pictură

printre petale arcuite

cum trezeşti nuferii

din pieptul meu

când mi-ascunzi…

Că poza pusă pe facebook

Plină de vis, surâzătoare,

Este otrava-mi din  trabuc,

E o minciună trecătoare.

Aş vrea să-ţi spun că sunt năuc

Şi să o fur aş fi în stare

Poza  ta pusă pe facebook

Plină de vis, surâzătoare.

Cum ne iubim aş vrea să-apuc

Să-mi fii regină, să-mi fii soare,

S-avem din dragoste un prunc,

Un boţ cu ochi, precum o floare

Ca poza pusă pe facebook!

Pe umeri iți pun muguri de lumină

chipul tău îmbracă purpură de rouă,

ochii cu privirea-ţi caldă şi senină

lasă adormite pleoapele-amândouă.

Păru-n fremătare ca un râu în valuri

unduind pe spate răspândeşte-n jur,

un miros de iarbă crescută pe maluri

unde visul nostru prinde alt contur.

Paşii tăi în gânduri dau culoare vieţii

şi doresc pădurea s-o ascund în mine,

când în zori se-aşterne roua dimineţii…

știu că eu îți sunt  o colivie

ziceam mie-mi ivit călare

pe o petală de…

nu știu de ce astăzi frigul îmi pune alte mănuși

îmi spune că sunt mai rezistente la dor

acoperă o iarnă din trecut alta din viitor și niciuna cu noi

vreascurile…

ca lunecarea...
dinspre moarte ceața
dinspre viață lumina înnodată
dezleagă, iubitule, trecerea mea
să adâncesc frumosul
în gingășia florii
scuturate peste gândurile tale
și lasă-mi uitarea
sub pleoapa întredeschisă
când iarna odihnește în fereastră
singurătatea e un om de zăpadă
ce-și duce traiul
până când mugurii iubirii mele
vor izbucni din nou...

poveste de dragoste (2)



10 ani tu

10 ani eu



ne jucăm în grădina cu fluturi

de-a viaţa

îmi zâmbeşti pe furiş 



letal



12

culegem merele bunicii

ionatane zemoase

tu sus

eu jos

niciodată invers

e dorinţa ta

jocul tău altfel

nu pot să prind nici un măr

ochii mei au rămas lipiţi

sub rochiţa…

Azi nici pe vânt nu-ţi mai trimit poeme.

Nu te cunosc, nu mă cunoşti. Nu ştii

Dacă desculţă iarăşi trec prin vreme

Sau port povara altei veşnicii

Pe umeri mici şi-ncovoiaţi de gânduri.

Nu ai habar de-am învăţat să cânt

Şi încordarea să mi-o scot din rânduri

Sau de-mi apropii cerul de pământ,

De-am tras din greu şi-am ridicat povestea

Cu pârghii de lumină-n ochi de rai

Sau tot mai scriu pe…

Merg prin ploi şi mă închin

La nespusă-nchipuire,

Am iubit şi-am spus amin

Ochilor plini de sclipire.

Doamne,-al inimii suspin

Rătăceşte fără ştire,

Merg prin ploi şi mă închin

La nespusă-nchipuire.

N-am o clipă de senin,

N-am un semn de fericire,

Am iubit, am fost hain

Şi mă jur că-n nemurire

Merg prin ploi şi mă închin!

Poteci de fum prin ochii duşi

ai zilei,

pământul mi se aprinde

sub piele,

de-a curmezişul mă cheamă

o linişte,

o alta mă alungă.

Eu te iubesc ca și cum ar fi primăvară

pentru că mă faci să seamăn cu bucuria;

ce dacă toamna tușește pe-afară?

eu aud cum urcă spre stele speranța

și cum iarba întinerește în rădăcini.



eu te iubesc pentru că știi să-ți zâmbești

gândindu-te la mine

și că atunci când traversezi înserările,

deși-s ascunse stelele cerești,

mi le arăți pe cele ale sufletului.



eu te iubesc precum iubește copacul

pe copaca ce-i cântă din frunză;…

Cobor treaptă cu treaptă în peştera gândului,

mă ţin imaginar de balustrada

închipuirilor mele, o ceaţă albă separă

prezentul de amintiri, tu erai aici, sau acolo

trepte înguste abia prinse sub umbra piciorului

scârțâe ca o tresărire la tâmplă

cobor cu grijă, mă învăluie o teamă cenuşie

gândul meu, singurul meu gând în care

vreau să mă ascund, îl simt neprimitor,

oare să nu-mi aparţină, atunci ce caută în capul meu,

de ce a lăsat uşa…

 în mica lume cu oameni mari

în regatul meu albastru…

pagină desprinsă dintr-un roman de dragoste



am drept de rezidenţă permanentă

în inima ta



mi-ai construit acolo 

patru camere 

fără vecini 

fără câinii comunitari

care îmi muşcau mâinile

când îi alintam



dumnezeule...

e atâta linişte aici

îmi aud cuvintele formându-se pe buze

şi sângele aprins colindând 

te…

Iubesc amurgul,

ce-şi numără discret de-o veşnicie,

pleiada de stele căzătoare,

ce mor arzând, călătorind prin timp – ultima oară!?

spre altă viaţă, stinsă, dar totuşi pentru ele viitoare.

Iubesc…