Lăsa în urmă

                o tăcere pustie…

                                                                              lui Adrian Păunescu

Glasul a uitat îndoielile înfiripate,

a adoptat un mic…

Cunună pe cap din râuri 

Se revarsă peste umeri,

Ochii-ți strălucesc din hăuri,

Bogății să ni le numeri.



Iia cu ciorchini de măguri

Te-a-nălțat de subsuori,

Marea mai la est în valuri, 

Te-a gătat de sărbători 



Brâu de flori pân’…

Plâng  răsăriturile pe umerii tăi mamă;

sunt din ce în ce mai puţine…

Aplecată sub povara anilor grei, duci în spate crucea

 precum Iisus... pentru alţii;

din ce în ce mai grea, făcută din esenţă de trăiri ,

mustind în seva  lacrimilor tale.

Amfora din lut sfânt ai purtat în tine firul vieţii  

fără să te întrebe cineva dacă vrei.

Ţi s-a dat şi atât.

Casă ţi-au fost durerile de tot felul;

pe zidurile ei au crescut  grijile…

Când paşii ţi s-au rătăcit de lună

Clevetitoare stele-au uneltit.

Te-ai lăsat prins, ele te-au dus de mână

Înspre o altă boltă. Te-au momit

Scriind cu-o cretă despre fericire

Pe zarea îmbibată de apus.

Chiar ţi-au promis o mare de iubire

Doar să-ţi desprinzi privirile de sus

Şi să te laşi purtat de întâmplare

Pe-un val de timp brodat cu risipiri.

Te-ai şters la ochi cu umbre de uitare

Şi le-ai…

AMINTIRI DESPRE SUFLETUL PERECHE  

                 

de câte ori decupam orizont spre tine

întorceai nămeții depărtărilor în sângele meu

viscole căptușeau cuiburile dorurilor

ori de câte ori deșiram alfabetul să-l învăț să numere

vegheam doar din aurore boreale scurgerea…

încă mă gâdilă

plăcut la ureche

dulcea dar  trista

limbă romană

și parcă  ion

ba nu  gheorghe se plânge

că-s mult prea multe

neologisme

din setea de–a fi

mai moderni mai aproape

de inima noului imperiu

ce gata

cucerit-a peste noapte

fără fum europa

uitat-am că noi

n-am trecut

ci am fost

și mai suntem

aici…

legământul îl știți…

e tristă  dar…

Când zorile din nou au să se cearnă

Mă vei găsi în toamnă adunând

Din amintiri pierdute într-o vară

Ecouri din iubirea de demult



Purtam iubirea-ți șifonată-n spate

În mâini ghiozdanul burdușit cu cărți

În cafe-bar îmi beam o citronadă

Când tu in librării priveai la hărți



Dar anii au trecut de-atunci mereu

Și spunem astăzi triști trecut-au anii

Părinții îți spuneau că-s derbedeu

Un vagabond care umbla prin baruri…

Noaptea

se tot foia neliniştit

cu pleoapele de sus lăsate.

În toamna ce-a început

să scuture frunzele copacilor,…

Îşi lăsase capul în mâini.

O fărâmă

din vechea teamă

s-a trezit din nou.

A intrat ca o umbră,

pătrunsese în această imagine

şi o…

mă feresc de E-uri

de Tu-uri

e chimie nocivă gustul trupului tău

ceva îmi spune că-n el se ascund elemente străine

demoni potențatori de gust

glutamați, guanilați, inozinați, ribonucleoride

mi-e teamă să te mai ling de sus în jos ca pe o înghețată

și mi-e teamă să mai devorez nopți întregi culorile tale

date de coloranții chimici de sinteză

știu

sunt cam acid la ora asta

dar numai ce m-am trezit

n-am băut cafeaua și încă mi-e somn…

Ce faci dacă îţi dăruieşte cineva
un cuvânt ?
sau mai multe
îl ţii în palmă mirosindu-i forma
să vezi daca nu e migdalat
sau îl adopţi
ca pe un pui de mâţă

lepădat de mă-sa
într-o noapte ploioasă
de noiembrie ?

cuvântul acela pot fi eu
sau nu
de aceea te întreb,
iubi :
ce faci dacă cineva îţi dăruieşte
un cuvânt ?

Mă-ntreb adeseori de ce te-am cunoscut,

dacă te-am căutat cumva şi-n alte vieţi,

am fost cu dorul tău şi printr-un alt trecut

şi-acum se oglideşte în multe dimineţi.

Sau poate-ntamplator sub astrele-aurii

ni s-a-ncurcat privirea în golul dintre vise,

şi-n linişti ancestrale tu ţi-ai dorit să vii

în templul meu de lacrimi cu uşile închise.

Nu caut un răspuns la toate câte-au fost,

prin legile fireşti îmi pun…

dacă m-aș putea așeza pe pământ 

fără să-mi leg urechile de poalele norilor 

să uit apele curgătoare sub căpătâi 

fără să-mi fie frică dacă cineva 

prăvale deasupra neputincioase nopți

simt că te apropii 

după felul cum roșește luna 

dacă ne-am ucide cu dragoste 

începând cu rădăcinile 

să ne mângâie moartea 

să ne terminăm timpul 

așa cum se evaporă închinăciunea după duminică

învață-mă să mă aprind 

după forma…

la două priviri distanţă de orice urmă
ce ar putea trece prin mine
respir sângele care
a pătruns lutul
în drum
spre rădăcina facerii

dinspre răsărit se eliberează lumina
ca o jertfă...

bineînțeles

că sufletu-mi datorează mai mult

decât cuprind brațele tale

uneori se întinde moale

peste zeci de ani

pierzându-mă-n uitare printre amiezi

strângându-mi apusuri sub pleoape

nici ochiul

nu-mi mai desface cărarea

spre inima…

Am văzut mări ce-şi scutură apusul

Peste corăbii rătăcite-n larg

Şi mateloţi ce-şi dau cu presupusul

Despre fixarea lunii pe catarg

În nopţile brăzdate de cuvinte

Ce-şi caută-adăpost de vreme rea

Iar briza nostalgiei se resimte

La ţărmul unde sensul înflorea.

Am văzut plumb de cer şi valuri ninse

Cum şi-alternau mareele oftând

Şi faruri în paragină şi stinse,

De la febrile crize…

am stat aproape o zi intreagă cu el

mai întâi dimineaţa a incercat

să-mi sfâşie inima

cu lamentabile istorii de…

A murit Atlantida scufundată în lacrimi

Doar un ultim atlant mai răzbate pe-un val

Dintr-o algă își face aripioare și branhii

Și cu apă sărată se îmbracă de bal

A murit Atlantida a scăpat doar poetul

Îmbrăcat în metafore și păduri de cristal

A luat cu el ca o pelerină sărutul

Primei iubiri  pe care o pierduse  la zar

A murit Atlantida și nu știu atlanții

De ce se bocește astăzi în cer

Ei se duc și acum și…

când vei auzi pasul meu

eclozând pe culoarul renaşterii

să-mi ridici privirea căzută

pe miezul pământului

să-mi deschizi universul din stânga

tăcerii tale

şi să-mi spui cuvintele pierdute cândva

de muritori

bine ai venit

nu te-ntrista dacă nu-ţi voi zâmbi

trecutul a ucis acea parte din mine



vom intra în universul deschis

quasari fără identitate

şi vom cina cu homer

ovidiu

şi shakespeare



de…