Nu-i loc de parcare

 nu-mi găsesc loc de parcare în vâna destinului

permanent intru în vrie

manşa avionului ce-mi poartă trăirile

printre gardurile cerului apăsată frenetic  aritmii îmi…

sunt udă

şi cerul aproape tăcut

îmi prosferiseşte un semn de iubire

străbat neînţelesul stării

şi mă-ndărăt în mugurii lucidităţii

dorul de forma farmecului înşirat

pe culme fragilă

îmi dărâmă acoperişul

cu degetele înlănţuite de…

dar nici nu ţin cu tot dinadinsul

să-mi amestec sideful

în tuşele îngroşate ale altor poveşti

ca să remodelez graniţe

şi să-mi aşez şabloanele ştiinţelor exacte

exacerbate de simţuri năstruşnice

asupra singurei ţări ne-vasale

din vecinătatea cuvintelor

ce nu catadicseşte să-mi încredinţeze secretele

nu trag concluzii pripite

şi-mi cântăresc raiul si iadul din curbura întâmplării

cu aceeaşi unitate de…

 îşi plimba amintirile

pe crusta subţire de gheaţă

ce tulburase lacul

călcâiele degerate

ascundeau un cântec de leagăn

viscolul se încăpăţâna

 să sufle în odaia veche

tabloul mamei deasupra şemineului

îşi aţintise privirea

spre peretele îngălbenit al…

Asculta

ţinându-şi respiraţia,

tâmplele cum se zbăteau

gata să explodeze.

Sprjinit de perete

cu o privire fugară

aruncată în jur,

părea incapabil

să-şi găsească răspunsuri…

Avea cu ce să-şi umple timpul.

Cu un zumzăit monoton,

un aer cald l-a izbit în faţă.

Simţea

cum îl prinde curajul.

Călătorea singur prin…

TABLOU DE FOC...

Stau

cu ochii

cât roţile Carului Mare

în liniştea surdă

scrijelită de geamătul

căldurii prinsă între

cărămizile înroşite

Mintea-mi

zdrobită de lanţurile durerii

aleargă prin vreme

în trecut

în prezent

despletind amintiri

rătăceşte

prin dansul limbilor

ce-mi pictează tavanul

pe fond negru

Adorm

şi trag…

Împart la liber

lacrimi zglobii

nemaiplânșilor

cu zâmbet uscat

nemișcat

ce zici că sunt vii

Gratis ofer

cuvinte simple

cu multe vocale

ricoșate color

din cer

cu șoapte de leagăn

Mă dau

palmă blândă

spre mângâiere

celor ce încă nu știu

că…

Mă simt ca floarea de colţ,

nu c-aş fi pură,

ci pentru că cer puţin

de la stânca

cea durǎ;

că n-am vecini

decât culmea golaşǎ,

tǎcerea veşnică îmi este

cămaşă.

Dar ceru-i aproape

cu stele şi soare,

lumină se-nchide

în frageda-mi floare,

cǎldura mǎ-nvǎluie...

mǎ răcoresc

cu roua din zori,

mir dumnezeiesc.

Şi astea mi-ajung

să iubesc!

De vrei , călătorule,

să mă culegi cumva

să mă aşezi în…

Încerc să-ntreb și eu din ce în ce mai rar 

De ce se nasc iubiri și nu mor niciodată, 

Când am găsit plângând verighetele-n sertar 

De doru-acelor mâini ce azi nu le mai poartă?



E dor, și numai dor în noaptea vieții mele 

Și dacă mai sunt zile ce vin din când în când, 

E-o simplă întâmplare că, mai trăiesc în ele 

Și mai aud un suflet prin trupul meu…

PLECAT SĂ SE-ODIHNEASCĂ PRINTRE STELE...

      ( In memoriam ADRIAN PĂUNESCU )

Plecat să se-odihnească printre stele,

Bolnav de-o suferinţă cu poporul,

Mult şi-a dorit să nu-l îmbrace norul,

Când „ţara-i bântuită de lichele.”

Rugând pe Domnul să-i amâne zborul,

Ştiind că are cordu-ntre atele,

Că România zace în sechele

Şi că dreptăţii toţi îi ducem dorul...

S-a dus în ceruri sus, cu…

Mergeam către Socrate

  am fost trasă la sorţi să duc

(bobii morţii mi-au muşcat tâmpla de vise)

cupa de cucută lui Socrate

Zeus a scăpat un trăznet între pupilele mele

spaima a pulverizat fereastra inimii…

Scoica Materiei

Cine eşti pelerine

habar n-am cine eşti pelerine dar te primesc

lângă mine să mesteci cărări

ne aduce timpul musafir la…

Cu gândurile

ce i se buluceau în minte

de nehotărârea

în care se zbătea

cutreierând străzile,

se lăsa

un fel de linişte stranie

pe măsură ce orele treceau

cu ideile

ce-i pluteau

neclar în minte

brodând zilnic

o nouă variantă.

Se încăpăţâna să nu deschidă ochii…

Atâția nori au azi prin mine punte,

Învăluiți în veacuri cu scântei,

Am auzit că florile de munte

Și-au făcut târg. Să cumperi câte vrei!…

o doză de gri

însemnul amorţirii

ca să-ţi pot rosti numele străfulgerat

graţia celor trei zeităţi

se vor aduna tristeţile într-un răcnet bătrân

înghiţit de malul surpat al suferinţei

astrele şi întunericul ochilor închişi

rumegă…

 Creierul e aproape

 90 la sută apă...

 deci gândul e izvor.

 Oare ce gândește marea?

 Udăm florile

 să conțină tot apă

 și ne răspund culoare.

 Oare ce gândesc mugurii?

 Când ne e sete

 sorbim inconștienți

 gânduri amestecate.

 Oare te-am băut?

 20 05…

Ochii tăi sunt două pete de cer

în care cerbul se oglindeşte

prin frunzişul pădurii.

Părul tău e mătasea ierbii

pe care o culcă sfios

cu grafitul copitei.

Buzele tale sunt îmbătătorul izvor

la care se adapă,

însetat, în amurg.

Braţele tale sunt lăstarii

care-l înconjoară 

când caută muguri.

Sânii tăi sunt ascunzişuri de flori

unde cerbul veghează

la propria-i siguranţă.

Trupul tău e o…

să mă descurc cu atât de  multe sensuri potrivnice

cuvintele umblă împiedicate

 

am lăsat doar tăcerea-mi

să se așeze lângă Muntele Sfântului Semn

să mă învețe cum se tace înalt

până în adâncimile ochilor

binefacerile liniștii senine

care doarme pe prispă

îmi spune cât de aproape este depărtarea

uit pași între mersul de exaltare

și târâtul deprimărilor adânci

în același punct imposibil de trecut

limbajul lăuntric și cel…

cealaltă doar bănuieşte

ce se ascunde dincolo de lumina frappé

a gândurilor tale

câte alternative pot avea culorile

să se amestece în reflexii de nod

sau tuşe de subînţeles

pe aceeaşi pânză albastră

de-mprumut

emoţii stilizate

faimoase fonturi în memoria verii

şi…peste tot zâmbete

amândouă vor să definească înaltul

cu trecerea ta

prin raiul ştiut