Ochii tăi sunt două pete de cer
în care cerbul se oglindeşte
prin frunzişul pădurii.
Părul tău e mătasea ierbii
pe care o culcă sfios
cu grafitul copitei.
Buzele tale sunt îmbătătorul izvor
la care se adapă,
însetat, în amurg.
Braţele tale sunt lăstarii
care-l înconjoară
când caută muguri.
Sânii tăi sunt ascunzişuri de flori
unde cerbul veghează
la propria-i siguranţă.
Trupul tău e o peşteră vie
în care, bătut de vânt,
îşi găseşte-adăpostul.
Vezi, gingăşia fulgului de nea
Nu stă în faptul că se topeşte.
Adaugă un comentariu
Superba poezie:)
Zilele astea din urma am fost in vacanta. Traind in Forida si venind din Brasov, iti inchipui ca imi lipseste muntele. Am fost pe munte, pe coclauri...rauri, paduri, campuri cu fan cosit si strans in niste baloti ciudati... Am avut momente cand m-am simtit precum fata din poezia ta:)
(am fost si intr-o pestera:)
încântâtor, încântător!
așează-l deasupra zorilor și îngenunchează în fața lui (și cerbii îngenunchează, nu?:)
l-ai creat cu inima pe răsărit
place mult!!!
Sofia, poate şi un neînsemnat adaos (valoric) la Cântarea cântărilor.
Într-adevăr, Bombonica, cerbul e simbolul virilităţii. ...Sper să nu port coarnele lui.
Any, ştii cum se spune: Nu e geniu să nu spună şi o tâmpenie, nu e tâmpit atât de tâmpit să nu spună şi o chestie genială. Mersi.
Nutzu, mă bucur că solidaritatea masculină funcţionează.
Pe tine, Lisia, nici nu te salut fiindcă mi-ai măcelărit poemul. Sâc!
Mihaela, varianta aceasta e ce a scăpat de sub satârul Lisiei. Să vezi originalul... ar sta maO în coadă!
PS: (L-au prins hingherii pe maO?)
Superb portret, sublim. Mai ales să totul se raportează la cerb. Cerbul care relevă puritate, naturaleţe, dar şi putere, izbândă într-o legătură strânsă între frumuseţile, între măreţiile universului. Comparaţiile toate cu natura parfumată evocă încă o dată simbioza omului cu natura care-l înconjoară, precum şi ataşamentul, afectivitatea autorului în armonie cu aceasta.
O ideea candidă pusă pe versuri fermecătoare.
Deosebită preţuire, Sofy!
Trupul tău e o peşteră vie
în care, bătut de vânt,
îşi găseşte-adăpostul.
Un portret reusit! Felicitari! Cred ca cerbul este simbolul virilitatii.
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE