Ghiocelul

Pe când zăpada mai mustea a iarnă

Şi viscolul pe sănii necheza,

Când colţul ierbii adora să doarmă,

Doar ghiocelul, singur, înfrunzea.

Visase cum părinţii se luptase

Cu umbra unui alb imaculat…

Nici plapuma cea caldă de mătase,

Nu-i potolise setea de înalt.

Cu sabia de…

Mereu voi fi cu voi

In memoriam Ion Lazăr da Coza

Vremelnicii aleargă pe prundurile albe,

păcatele s-au dus zburând ca niște ciori, 

îmbălsămat văzduhul de crizanteme dalbe

străfulgeră simțirea și-o umple cu fiori. 

În aerul zăpezii a amuțit tăcerea,

din cornul lunii curge un…

E-o vreme

E-o vreme când șoptirea se cere ascultată,

e mult de când ecoul se stinse-n depărtare…

Din căi reverberate, ușor, trecutul moare,

de nu-l salvezi în slove pedeapsa-i meritată.

Amurgul e o taină ce-nvăluie mistere,

se pierd în el legende, poveștile…

       Muncelușul  înstelat

 In memoriam Ion Lazăr da Coza

În jocul de-a vioara cu silabe, 

n-ai vrut să plângă sunetul a jale,

era doar umbra amintirii tale

de cele nefirești, nătângi și slabe.

În labirintul umbrelor albastre

te-au răcorit de arșițe…

Dor de ler

În ierni cu cetina sub nea

avea colinda sfânt fior,

din cer zăpada troienea

până la streașină-n pridvor.

Îmbujorați, cu gând curat,

în cete de colindători,

croiam pe ulița din sat

poteci, în prag de sărbători.

Căsuțe cu lumini la geam

dădeau…

Mai singur sunt cu clipa care trece                

Mai tânăr cu secunda care vine                

Mai plin e sacul cu adânci suspine

Și noaptea e o umbră tot mai rece...

Parfumul roz al nopților regine            

Adie doar și parc-ar vrea să plece

Mă prinde-un val de dor să mă înece

În patima clepsidrelor haine

Și râuri curg amestecând uitarea                 

Cu clipe de amor umbrit de ură…

Mai țintește-mă

cu setea

gurii tale dintr-o vară,

când din nouri

curgea noaptea

în acorduri de chitară.

Mai aleargă-mă

cu gânduri

presărate cu descântec,

fluturi albi

roiască rânduri

în albastrul meu din pântec.

Mai colindă-mă

cu cetini,           

cu miros de…

Vă fie primăvara

alintată,

de soare, ghiocei

și de culori,

de-o mamă

pururi binecuvântată,

ce tainic ne surâde printre nori.

Vă fie mâțișorii  

drag de viață,

suspinul iernii, rătăcit pe ram...

Cu muguri cruzi

pădurea vă răsfață,

iar cei de liliac

vă…

        ****

Vin toamne

cu  recolte adunate

din truda muncii ca răsplată,

vin toamne trâmbițate

de mesagerii timpului

ce nu se-oprește

niciodată...

E marea trecere

a visurilor transferate-n doruri,

fiorul existenței efemere,

a zborului

spre sferele albastre,

depozitarele…

  ****

Și rând pe rând

cocoarele pornesc

spre zările visate-n cuib de dor,

zâmbesc

speranțelor ce cresc

în aripile avântate-n zbor,

săgeată zările

avid adulmecând

spre unde,

cum și când

își vor croi drum bun spre alt decor,

spre un alt cuib,

spre cuibul…

****

Neobosită,

moșica a renăscut căsuța

așa cum a visat-o de copil,

un rai

al sufletelor alungate

din raiul lui Adam dintâi,

fin purgatoriu

al mâinilor muncite

de neodihnă și migală,

al palmelor bătătorite,

al feței arămită-n soare...

Doar inima

zâmbește-a…

   ****

La carul mare,               

trăgea o căprioară șchiopătând,

o Diană

cu arcul rupt de o sălbăticiune,

iar lupii

stăteau gata s-o răpună,

țintind o masa bogată

pentru haita flămânzită.

Și-au rupt însă colții

în cioburi de stea căzătoare.

Și tu,

fericită,

mângâiai cu…

 ****

Câți ghiocei mi-ai oferit,

iubito,

cu miile...

Mi-ai umplut primăverile

și poienile viselor

din nopți cu luceferi,

mi-ai limpezit ochii

adumbriți  de griji...  

Clopoței

cu sunete albe

ca spuma laptelui,

cu cel mai scump clinchet

din lume:  

mama,…

     ****             

Ne umplem cu tristețe

traista-n băț dusă,

ne închinăm la cer

când ne împunge crucea în spinare.

Pe cărare,

seara ne prinde din urmă

și nicăieri

n-apucăm să mai priponim herghelia.

Și caii-s tot spume,                               

potcoavele-s roase

și…

****

„Înger, îngerașul meu”...

Tu, copilaș înaripat,

de unde știi ce-i bine

și ce-i rău?...

Învață-mă,

să pot a înțelege

misterele luminii tale,

de ce nu doarme mama niciodată,

cum știe că mi-i sete,

ori mi-i foame,

cum de mă ia în brațe,

când m-adoarme...

De ce e ziuă sau e…

O, toamnă,

prea darnică cu pișcătorul must,

ai amețit cam tare trubadurii!

Cu rimele încrucișate-n teasc,

se scurge licoarea

clipocind fericirea de rod împlinit.

În ea se-îngroapă

sudoarea,

arșița verilor răscoapte,

sărutul otrăvit al manei cea turbate,

vremelnicii

în calea bucuriilor…

Nicicând nu uită pruncul

sânul mamei

și prima sa icoană,

chipul ei!

            ****

Mă zămisliseră-ntr-o vară,

seara târziu,

când somnul dulce

legăna în vise pe frații obosiți

de-atâta hârjoneală.

Poate,

chiar pe prispa casei,

pe cerga cea…

Ploaia

se rostogolește

peste triste amintiri,

ascunse

în unghere depărtate.

Umbrele negre

joacă în privirea grea,

sub pleoape obosite.

De ce-ai plecat

în frigul dintre aștri?

De ce-ai râvnit

la jocul ielelor

născute-n ochii lor

albaștri?...

Și plânge ploaia…

De-ar fi să vin

în visul tău o clipă,

s-aduc amurgul

unei sfinte seri

în zborul lin,

purtat de o aripă,

aș fi zefirul unei primăveri.

Te-aș legăna

ca pe un dor de ducă    

pribeag,

rătăcitor, neostenit,

pe pat de flori

aș pune levănțică,    

să-ți fie somnul vis…