Mai singur sunt cu clipa care trece                

Mai tânăr cu secunda care vine                

Mai plin e sacul cu adânci suspine

Și noaptea e o umbră tot mai rece...

Parfumul roz al nopților regine            

Adie doar și parc-ar vrea să plece

Mă prinde-un val de dor să mă înece

În patima clepsidrelor haine

Și râuri curg amestecând uitarea                 

Cu clipe de amor umbrit de ură…

Mai țintește-mă

cu setea

gurii tale dintr-o vară,

când din nouri

curgea noaptea

în acorduri de chitară.

Mai aleargă-mă

cu gânduri

presărate cu descântec,

fluturi albi

roiască rânduri

în albastrul meu din pântec.

Mai colindă-mă

cu cetini,           

cu miros de…

Vă fie primăvara

alintată,

de soare, ghiocei

și de culori,

de-o mamă

pururi binecuvântată,

ce tainic ne surâde printre nori.

Vă fie mâțișorii  

drag de viață,

suspinul iernii, rătăcit pe ram...

Cu muguri cruzi

pădurea vă răsfață,

iar cei de liliac

vă…

        ****

Vin toamne

cu  recolte adunate

din truda muncii ca răsplată,

vin toamne trâmbițate

de mesagerii timpului

ce nu se-oprește

niciodată...

E marea trecere

a visurilor transferate-n doruri,

fiorul existenței efemere,

a zborului

spre sferele albastre,

depozitarele…

  ****

Și rând pe rând

cocoarele pornesc

spre zările visate-n cuib de dor,

zâmbesc

speranțelor ce cresc

în aripile avântate-n zbor,

săgeată zările

avid adulmecând

spre unde,

cum și când

își vor croi drum bun spre alt decor,

spre un alt cuib,

spre cuibul…

****

Neobosită,

moșica a renăscut căsuța

așa cum a visat-o de copil,

un rai

al sufletelor alungate

din raiul lui Adam dintâi,

fin purgatoriu

al mâinilor muncite

de neodihnă și migală,

al palmelor bătătorite,

al feței arămită-n soare...

Doar inima

zâmbește-a…

   ****

La carul mare,               

trăgea o căprioară șchiopătând,

o Diană

cu arcul rupt de o sălbăticiune,

iar lupii

stăteau gata s-o răpună,

țintind o masa bogată

pentru haita flămânzită.

Și-au rupt însă colții

în cioburi de stea căzătoare.

Și tu,

fericită,

mângâiai cu…

 ****

Câți ghiocei mi-ai oferit,

iubito,

cu miile...

Mi-ai umplut primăverile

și poienile viselor

din nopți cu luceferi,

mi-ai limpezit ochii

adumbriți  de griji...  

Clopoței

cu sunete albe

ca spuma laptelui,

cu cel mai scump clinchet

din lume:  

mama,…

     ****             

Ne umplem cu tristețe

traista-n băț dusă,

ne închinăm la cer

când ne împunge crucea în spinare.

Pe cărare,

seara ne prinde din urmă

și nicăieri

n-apucăm să mai priponim herghelia.

Și caii-s tot spume,                               

potcoavele-s roase

și…

****

„Înger, îngerașul meu”...

Tu, copilaș înaripat,

de unde știi ce-i bine

și ce-i rău?...

Învață-mă,

să pot a înțelege

misterele luminii tale,

de ce nu doarme mama niciodată,

cum știe că mi-i sete,

ori mi-i foame,

cum de mă ia în brațe,

când m-adoarme...

De ce e ziuă sau e…

O, toamnă,

prea darnică cu pișcătorul must,

ai amețit cam tare trubadurii!

Cu rimele încrucișate-n teasc,

se scurge licoarea

clipocind fericirea de rod împlinit.

În ea se-îngroapă

sudoarea,

arșița verilor răscoapte,

sărutul otrăvit al manei cea turbate,

vremelnicii

în calea bucuriilor…

Nicicând nu uită pruncul

sânul mamei

și prima sa icoană,

chipul ei!

            ****

Mă zămisliseră-ntr-o vară,

seara târziu,

când somnul dulce

legăna în vise pe frații obosiți

de-atâta hârjoneală.

Poate,

chiar pe prispa casei,

pe cerga cea…

Ploaia

se rostogolește

peste triste amintiri,

ascunse

în unghere depărtate.

Umbrele negre

joacă în privirea grea,

sub pleoape obosite.

De ce-ai plecat

în frigul dintre aștri?

De ce-ai râvnit

la jocul ielelor

născute-n ochii lor

albaștri?...

Și plânge ploaia…

De-ar fi să vin

în visul tău o clipă,

s-aduc amurgul

unei sfinte seri

în zborul lin,

purtat de o aripă,

aș fi zefirul unei primăveri.

Te-aș legăna

ca pe un dor de ducă    

pribeag,

rătăcitor, neostenit,

pe pat de flori

aș pune levănțică,    

să-ți fie somnul vis…

    ****

Îmi cerne

primăvara pe mesteceni

ultimii fulgi,

rostogoliți de vânt

pe muguri de ramuri  plăpânde

și tâmple brodate cu-argint...

Un fulg rebel

pe gene se agață,

ca o secundă să-i privesc trăirea,

căci pentru el,

secunda-i nemurirea

și-n lacrimă se scurge

ca într-o…

Ți-ai răsădit iubirea

prin țărâna  

în care scurmi necăutând durerii,              

îngenuncherea

nu-ți oprește mâna

să binecuvânteze rodul vrerii.       

E taina ta,

că sufletul transpare

în firele sădite cu iubire,              

ca într-o înfocată-mbrățișare,

topită

într-o singură…

Vă fie toamna

ca un must din vie,               

cu-arome dulci

și vesele culori,                         

cu gâlgâiri

șoptind a bucurie,           

cu crizanteme -

autumnale flori.

E sărbătoare

dup-atâta trudă

și zâmbetele înfloresc în grup,

prietenii se-adună,

vor…

Silabisind

am învățat a spune mama

și-o repetăm ades

când dăm de greu,

dar o uităm

când ei îi este rău,

când ne așteaptă

lăcrimând năframa,

când poarta o deschide

și-și pierde-n lung privirea

spre-a ne vedea o clipă doar,

când pune masa

și pe…

Erai,

primul fior

în inima mea de copil,

m-ai învățat

a spune mama,

a crește cu ochii în stele...

Ai înflorit

în primul ghiocel

alb ca o rimă,

mi-ai colorat privirea

în curcubeul iubirii...

M-ai cutremurat cu primul…