Cum să...
Cum să mai facem un teatru
pe trepte la camera bună
eu să fiu prințul-rege
și să fiu personaj fericit ?
Nu avem draperie cortina
s-a rupt fața de masă
peste întregul târg... cerul
e o pelerină albastră.
Cum să trăiesc tot mai des
lângă vocile oamenilor
costume colorate dansează
amintirile ?
În surdină aplauzele scad încă
nu se mai întâmplă nimic
se încălzesc de la soare
brațele scării.
Adaugă un comentariu
Dna , Vasilisia Lazăr (da Coza) va multumesc! Sincer va spun, sunt ingrijorat de eruptia acestei epidemii, Doamne ajuta sa trecem cu bine! Toate cele bune!
Dna Mihaela Popa, va multumesc! Toate cele bune!
Probabil o poezie inspirată de timpurile pe care le trăim. Trist...
introspectiv
Dna Ana Cimpeanu, aveti dreptate, forta poemului imi pare mai mare fara folosirea virgulelor.
Si precum ziceti, cand vorbim despre treptele unei camere spunem "treptele camerei", in general stim asta. Cei din poezie se pare ca nu stiau, dar il las asa, cu iluzia spectacolului lor... Va multumesc si va doresc toate cele bune! Ovidiu
Dna Sofia, va multumesc pentru cuvintele incurajatoare si va doresc toate cele bune! Cu respect, Ovidiu
Clădit pe întrebări retorice, poemul filosofează pe tema trăirilor iluzorii.
Suntem actorii și spectatorii propriilor acțiuni, scenarii.
Frumos, apreciativ!
Sofi
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE