Bucolică

Cerul întins pe pământ se lipise de zare

Când mi-au atras privirea lupii în azimut

Mergeam amândoi fără putință de scăpare...

Am privit soarele sus. Și mi-am zis că e mut.…

 Poveste ca și cioplită în piatră

De-o vreme, ninsoarea îi trecea și lui

direct prin inimă.

Era o tristă zi de iarnă și acel băiețaș era singur

singur și tremurând de frig pe-o bancă, în parcul din oraș.

I-o fi fost…

S-a dus zvon că e toamna

                      Motto:

                  „am iubit legănatul trenurilor și gândurile întinzându-se

                   ca o pisică leneșă în paginile cărții”

                                   (Mihaela Roxana Boboc)

S-a zvonit că e toamna la poartă

Și chiar e pregătită…

de ce se împușcă păsările?

cum se deschidea mai larg fereastra

copilul auzea un fel de foșnet al frunzelor

și numai cântecul păsărilor în depărtare.

tocmai pe acesta și l-ar fi dorit

când clopotul bisericii din sat…

Dacă ar fi fost doar o poveste

Erau ca de obicei pe ogor și în depărtare cineva cânta.

Tatăl își lăsă coasa în iarbă

și luă seama la ce spunea fiul:

„Aud cum cântă vântul în depărtare…

chiar și...

chiar și-n lumea asta grea

care-a lăsat drumuri de nu le mai dăm de capăt

cu grația cu care salcia îți spăla picioarele la iaz

pe cer sub luna în creștere…

odată am văzut

omul este al depărtărilor

absorbit de pala unei mori în continuă rotație

și rar norocul i-a fost un prieten

cum i-ar fi fost domniței care se iubea pe viață și moarte…

Final de carte

Să plec, îmi dau visele ghes

Și totuși rămân lângă tine

Prin gări unde vin tot mai des

Cu ploaia ce rupe din mine.

 …

 când s-a prăbușit noaptea aia

ah! câtă tăcere am tot cheltuit

să mă eliberez de nebunia unui plâns al păsărilor

undeva la marginea unei mări

unde fiecare a jurat că va fi un rege bun,…

Sunt...

Sunt atât de departe de toate

Încât poate nici nu mai sunt

Că de-o vreme, a clopot în noapte

Pașii mi se-aud pe pământ.

Ca atunci când spuneai că sub lună…

Am trimis poezia ca pe un glonț, înainte

(prozopoem din „gloanțe fractale”*)

    „Copil prin miriști trudeam / cu tălpile zdrelite” și „n-am întrebat pasărea ce-i zborul / n-am întrebat peștele ce e înotul / n-am întrebat lupul ce-i fuga”, însă cărțile…

Romanță

Din câte ploi m-au ajuns într-o viață

n-am rătăcit drumul, ori altă cărare

mlaștini, băltoace mi-au tot stat în față

și a fost chiar pricină... de tulburare!

 …

Steaua fericirii

Așa, mult timp, s-au tot vorbit bătrânii

Că doar celui ales cum e ursit

Ea, Steaua Fericirii-i de găsit...

Dar drumu-i greu spre capătul minunii.

 …

După cum…

După cum păsări dau roată

La pădure, nu o dată…

Nu mai cred să ningă azi,

Cum nici pașii mei sub brazi

Nu mai bat ca altădată.

Și trosnind sub ger în…

Încă de pe atunci

Părea în lună c-am trimis săgeata

Și vulturii în aripi am străpuns

Strigam pe sub mesteceni îndeajuns

Dar foșnetul pădurii m-a dat gata

Făcea inteligibil un răspuns.

Sclipeau viclean și stelele prin arbori

Și încă mai ningea cu fulgi prea deși

Când ți-am făcut un semn. Din vis să ieși

Coarda la arc vibra, molizii-s martori

Cu cât ținteam, săgeata dădea…

Doar iarna

Trec trenuri prin gări de o vreme

Duc vise-n vagoane, grămezi.

Nu sonuri se zbat să mă cheme,

Nici clopote surde-n poeme

Cu versu-ngropat sub zăpezi.

Doar iarna își scutură-n toană

Paltonul de gheață pe lac.

Dar tropotul vremii, în goană

Nu-mi lasă măcar de icoană

Căpăstru la gânduri să-mi fac.

Și-n crâng parcă-i mută pădurea

Presimt…

De ziua prietenului buzoian, poetul Mihai M. Macovei (originar din Suharău de Botoșani), cu dedicația de LA MULȚI ANI!, acest poem baladesc - care să-i amintească de drumurile făcute în tinerețe, dinspre Buzău spre locurile natale, cu trenul... pe aceleași drumuri de cale ferată și unde, ca și mine a trăit un asemenea vis.

Poveste de sertar

Hulubii sosiți de la zbor pe o coamă

Ceva îmi spuneau. Cum cândva, pe-un peron

Sub podul de…

1.

Cum veneai cu fulgii de nea din lună

                (Se dedică acest prozopoem poetei GELA ENEA, de ziua ei)

      Am visat azi-noapte (mai bine n-aș spune) că m-am dezbrăcat în prima zăpadă, în timp ce lupii tăiau elegii printre nămeți, iar eu susțineam sus și tare că poetul trebuie să fie o portavoce a vremurilor sale. Dar scriu versuri lungi pe buza prăpastiei până te vei trezi, lunaticule! „Mai ții minte, Emil, acum zece ani am…

Mi-a ghicit și mie

Tânăr eram, ori așa-mi fu sorocul

Într-o ușă de han vechi, ca prin fum…

Dacă nu vreau să-mi ghicească norocul,

O țigancă m-a oprit lângă drum.

I-am făcut semn dacă știe și-n palmă

Ori să descânte de dor în ghioc.

Ca furată de un gând… mi-a zis calmă:

„Înseamnă că te-ai născut cu noroc”

De atunci… văd, amăgit mi-e destinul

Tot în rostogolire, ca…

Cântec de dragoste

Nu v-au prins în plin câmp furtuni niciodată,

nu v-au dat roată stoluri de corbi țipători?

Și-acum mai aud, tot aud uneori

tropotul unui cal pe câmpia tărcată,

sub zarzării înfloriți, pe când se tânguia mai mereu

cântecul de dragoste al bunicului meu:

„De friguri zaci și te scoli,

dar de asta zaci și mori... și mori!„

Unde mai e noaptea, de fulgere brusc sfâșiată,

cine pe…