Noapte de iarnă

Peste crâng iar ninge cum n-a nins de-un veac

Încât neaua-n pături, totul a cuprins.

Lebede ca-n vise patinau pe lac,

Ori aievea fulgii într-un joc s-au prins?…

o pagină de viață

până și viața mi-a fost ca o luntre

împinsă de pe-un uscat unde nimic nu ar fi presimțit

mândria unei mări numai valuri.

doar sufletul spui tu

singurul…

[Gândul îmi escaladează fereastra]

Gândul îmi escaladează fereastra

Precum Sisif și-a lui stâncă-n Infern

Dar tu nu ești din povestea aceasta

Deși... e iarnă și fulgii se cern.…

sub această ploaie măruntă

ți se va părea cândva marea

un fel de cer cu alte făgașuri împlinite

năvalnic și nebun îi voi cere și eu

vântului să sufle în pânze

să nu văd că fugi ademenită în zări…

Colinde sub cer

Leru-i ler, o, Doamne!... ne depăna cântul

Mama lângă leagăn cu așa dichis

Azi târziu, aidoma, o mai văd cu timpul

Cum din cer îmi cântă mai mereu în vis.…

cronica unei zile de toamnă

a început prin a număra ușile caselor pe strada sa

apoi a trecut la ferestre;

niciodată nu i s-au părut mai triste frunzele în copaci.

turnului bisericii i-a făcut cu mâna în treacăt…

dincolo de poveste

ieși din casă să stăm față în față, spuneai.

visam și în vis vorbeam cu copacii

cu cei pe care se așezau păsările cerului

și dorințele mele de a-i vedea

în ninsori de gânduri îngropați.

neclintit eu stăteam mimând fericirea

nemișcat la fereastră ca un om de zăpadă.

așteptam să vină iarna

să pot dansa pe jăratecul poemelor

după cum vezi trăiam printre amintiri și…

era timpul să răsară luna

astăzi, bunicul va căra secara din câmp

dar mâine,

mâine va înhăma din nou caii pentru totdeauna

și gara cu ferestrele bătute în scânduri

îmi va aminti că eu și cu tine

am avut aici, doar speranțe

ori poate o insulă de frunze

și câte puțin din niște amintiri ce nu vor apuca toamna.

poate nici n-ar strica să-ți fi spus

cât de mult durează să-mi adun…

 nu aveam aripi

viața se depărtează ca un vis de fiecare dintre noi;

zboară mereu prin locuri greșite -

numai gândurile se vor lovi într-o zi de-o planetă

cum vor izbi caii în goana lor

potcoavele aurite de lună;…

Chiar de frânge iarna...

Chiar de frânge iarna arborii în drum,

Prin zăpezi, în cale-ți voi ieși oricum

Să îți fiu în cântec cel zidit sub cer,

Cum e între stele luna temnicer.…

Așa se duce

  (după un tablou ideatic al poetei Gina Zaharia)

Da, draga mea, știu ce-ai să spui

Când mă voi pierde-n zări cu ceață;

Spre Ursa Mare... tot hai-hui,

Iar tu închisă-n fortăreață.…

Se zburlește-a iarnă...

Se zburlește-a iarnă și pe mări acum

Luna, de ninsoare, se scutură-n drum.

Zgribuliți, doi grauri zboară din agud

Buhu-hu! prin hornuri cucuvăi se-aud.…

armistițiu

pietrele păreau a visa în fumul războaielor noastre

doar Dumnezeu deschisese fereastra în cer

și privea cu un ochi

cum se înălța destrămarea pe pământ odată cu ceața…

e vremea plecării

pentru că tu ești frumoasă

mi-am ridicat încă o dată brațul

așteptând un semn că e vremea plecării

nu am nimic cu tine tristețe

nici ce…

crochiuri de toamnă

tot ce-am iubit a pierit odată cu toamna

ce teribile cețuri, nu-i așa

pe toate le-am pierdut cu ultimele păsări călătoare

și le-am făcut cu mâna.…

Călătorie stelară

Sufletul meu parcă ar vrea

Cailor să dau bice;

Ca ajunși în doi pe o stea

Să ne ningă!... ai zice.

 …

Să fie toamnă...

Să fie toamnă cum se-aude-un zvon

În larma unor grauri peste vie

E timpul să-mi strâng pumnii în palton

Și bun rămas să spun la poezie.…

Bucolică

Cerul întins pe pământ se lipise de zare

Când mi-au atras privirea lupii în azimut

Mergeam amândoi fără putință de scăpare...

Am privit soarele sus. Și mi-am zis că e mut.…

 Poveste ca și cioplită în piatră

De-o vreme, ninsoarea îi trecea și lui

direct prin inimă.

Era o tristă zi de iarnă și acel băiețaș era singur

singur și tremurând de frig pe-o bancă, în parcul din oraș.

I-o fi fost…

S-a dus zvon că e toamna

                      Motto:

                  „am iubit legănatul trenurilor și gândurile întinzându-se

                   ca o pisică leneșă în paginile cărții”

                                   (Mihaela Roxana Boboc)

S-a zvonit că e toamna la poartă

Și chiar e pregătită…