Ploaia îmi bate la fereastră
cu degetele nostalgicei toamne,
îmi şopteşte cu voce măiastră
dragostea picurată pe gene.
Cuvintele-mi curg fără veste
pe frunze colorate de dor,
în mine se zbat vise terestre,
licori lăsate de îngeri în zbor.
Sorb cu nesaţ stropii albaştri,
potolindu-mi setea de fericire
Te dezmierd cu ai nopţii…
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea la Septembrie 16, 2014 la 5:30pm — 6 Comentarii
O ploaie de focuri se scaldă-n a ta privire,
mă spală şi mă vindecă de păcatul uitării.
Poemul dragostei mele e o sfântă rugăciune…
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea la Septembrie 15, 2014 la 10:00pm — 8 Comentarii
2019
2018
2017
2016
2015
2014
2013
© 2019 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor