Crepuscul
Îmi spui, stimată doamnă, că toamna vieţii vine
Şi-ţi este tot mai teamă că plec de lângă tine,
Sub soarele-n crepuscul ce împurpurează zarea,
Când zilele mai scurte îşi risipesc valoarea.
Din alte orizonturi nori negri se disipă,
Sunt pomii goi de frunze şi cucuveaua ţipă.
Tu mă aştepţi, de ploaie, ferită lângă porţi,
Iar nopţile rămase le vom juca la cărţi.
Cad stropi ce bat în geamuri cu degete imunde,
Ascunsă în…
Adăugat de Ionel Mony Constantin la Octombrie 17, 2020 la 1:00am — 4 Comentarii
Haiku (LXVIII)
Iarbă fragedă
Printre dale de bazalt –
Pe-alei doar fluturi
Haiku (LXVII)…
ContinuareAdăugat de Ion Lazăr da Coza la Septembrie 4, 2017 la 2:22pm — 22 Comentarii
Se mlădie și azi în voie macii,
Asupră-le a soarelui trezvie –
Câmpia când se-ncinge, când îmbie,
În lutul reavăn adunând ortacii.
Acum, ca și atunci a ta povață
Punea pe gânduri pe mai toți tălmacii
Și tot ce mi-ai lăsat… azi mă răsfață.
Îmi prind o salbă de petale-n plete
Și beau nectarul strâns pe îndelete,
În tâmple-aud refrenul: „dii, viață...”.
Adăugat de Valeria Merca la Februarie 22, 2020 la 12:30pm — 4 Comentarii
încerc să mă-mpac cu tine
viaţă
poate aşa voi scăpa de stigmatul
primit la naştere
de mare damnat
gata oricând să fie trimis
spre Auschwitz…
o să mă aburc pe spatele tău
ca pe un măgar fără şa dârlogi samar
picioarele-mi prea lungi
n-au decât să se târâie prin ţărână şi spini
n-ai decât să mă…
Adăugat de gabriel cristea la Februarie 15, 2020 la 10:41pm — 17 Comentarii
Poetului Mircea Dinescu, cu reverență!
Chelnerii dorm, toții sfinții* zac sub masă,
Eu bat, blazat, în piuă, politica-mujdei,
Moartea citi ziarul și o zbughi la coasă,
Iar Pleșu mă așteaptă, de-o oră, la Bordei.
I-am copt, că-i pofticios, o tavă de eclere;
El zise două – să-și pună pofta-n cui!
Nu e destul? Și-apoi... am eu o părere,
Cum că le-ar da, momeală, îngerilor lui.
Chiar ieri îi povesteam…
ContinuareAdăugat de Ana C. Ronescu la Februarie 15, 2017 la 1:00pm — 15 Comentarii
Voi n-ați văzut cum focul chiar iasca o ațâță?
Nu moartea, ci scânteia-i dă tinereții flama.
Despicătorii vorbei în sită-au strâns tărâță,…
ContinuareAdăugat de dumitru ichim la Martie 8, 2016 la 10:45am — 13 Comentarii
ți-am zis femeie
dansează cu orfanul acesta
pe care l-am numit într-un moment de vagă inspirație
dumnezeu - înhămat la propriul car alegoric -
trage frâiele razelor pân-ajunge luna
în dreptul gurii
și se lasă mușcată
dorința de om
la balconul ceresc rufele tale adună soarele
pe care n-ai apucat să-l trăiești astă-vară
flancate de sfinți expropriați
cu pielea crăpată
de la brâu încotro nici minte nu țin
nici azil
în blana…
Adăugat de Enea Gela la Martie 7, 2016 la 1:00pm — 9 Comentarii
Adăugat de Costel Zăgan la Iulie 30, 2014 la 2:34pm — 9 Comentarii
nu ştiu cât oxigen nici cât azot
nici de ce ar trebui sã ştiu asta pentru a nu mã sufoca
nu caut dedesubturi mã mulţumesc cã încã respir
cã încă pot iubi fãrã sã te desfac în elemente chimice
fãrã a te demonstra fără a te reduce la absurd
când iubesc nu rezolv ecuaţii
Adăugat de Calotescu Tudor Gheorghe la Iulie 4, 2014 la 10:56pm — 4 Comentarii
Așteaptă-mă pe stâncile cu lună,
Azi voi veni cu scânteieri de șoapte,
Să-mi împletești din dragoste-o fântână,
Să-mi fie crez pe scările de noapte.
Am adormit pe-o insulă pustie.
Erau atâtea felinare stinse
Încât părea un fel de-mpărăție
A rugilor și-a patimilor ninse.
Aveam un golf revendicat de orbii
Hambarelor cu scoicile-n derivă,
La cina mea soseau, pe rând, corăbii
Și toate-aveau o sete…
ContinuareAdăugat de gina zaharia la Iulie 4, 2014 la 9:00am — 26 Comentarii
Străinule
cel care îmi îmbrățișezi nopțile ca pe o păpușă de cârpă
neștiind că singurătatea pândește zorii cu agerimea unui animal de pradă
colții ei (în)semnează autograful la care poetul adaugă o virgulă
cât să-mi pară așteptarea refugiu în vers
nu socoti drumul dus-întors o călătorie unde tainele își ascund respirația
ce să-i spui pictorului despre timp încât să încapi în pauza dintre creații
chiar de-ai scrie pe întinderea unui val poemul…
ContinuareAdăugat de Mihaela Roxana Boboc la Iulie 4, 2014 la 12:02am — 14 Comentarii
nu știam de unde vine atâta lumină
adunam părți din ceea ce sunt
întregul îmi dădea de furcă
un fel de perete se ridica
eu uneam cărămizile una câte una
nu știu dacă însingurându-mă îmi construiam calea
dar căutam în piatră tăceri
să mi le aștern în pieptul
unde zbaterile sunt mereu la ele acasă
și păsările cântă mai departe...
Adăugat de Ana Sofian la Iulie 3, 2014 la 11:00am — 3 Comentarii
Stânci de gând, împovărându-mi firea,…
ContinuareAdăugat de Ionica Serbov la Iulie 2, 2014 la 10:24pm — 5 Comentarii
Adăugat de Vasilisia Lazăr la Octombrie 16, 2014 la 8:46pm — 29 Comentarii
s-au dus toate încălțările mele cu tot cu talpa improvizată
made în china și prenadez nu știu de câte ori
lipirea-i doar de fațadă ca să mai treacă durerea
asfaltul și-a terminat partea netedă
s-a trecut la macadam și merg tiptil printre cioburi
măcar să mai parcurg o distanță să văd ce este după
doare mușcătura și-aud osul cum se macină acolo în pielea lui
am ajuns la genunchi
nu știu când și cum
merg așa
Dumnezeu mă…
ContinuareAdăugat de Carmen Ștefania Luca(Odin) la Iulie 1, 2014 la 10:00am — 6 Comentarii
hoinăresc prin aţipitul bolnav al umbrei mele
clipa muribundă tăinuită de furtuna renunţării…
ContinuareAdăugat de LUMINITA SCOTNOTIS la Iunie 30, 2014 la 1:30pm — 6 Comentarii
inima mea începe a învăța să trăiască într-un trup de femeie
mă afund și mă trezesc vândută amiezii
în numele unui foc veșnic
nici o ieșire din ritual
nici o ieșire...
se spune că sunt frumoasă așa
neîntâmplată
privită doar în ochi când mă desprind de țărm
nici măcar gura nu îmi aparține
merg înstrăinată întorcând spatele morții
deși mă ademenește cu giuvaieruri și conduri de mireasă
niciodată duminica nu mă…
ContinuareAdăugat de Romita Malina Constantin la Iunie 29, 2014 la 8:00am — 5 Comentarii
Adăugat de Dinu Eleodor la Iunie 29, 2014 la 5:50pm — 5 Comentarii
poemele mele-s cântec de ape,
sunt doine de patimi,
ori note de lacrimi.
poezia mea e eşarfă
fluturată…
Adăugat de Vasilisia Lazăr la Iunie 29, 2014 la 3:13pm — 42 Comentarii
am promis că voi invoca verdele
să fie al dragostei al instinctului al ploilor homerice
să-și plimbe spicele ca un trofeu imperial
precum albinele îmblânzite
pe obrazul nimfelor
facă-se voia vântului
în ochii mei un tigru venerează statuetele aprinse
dinspre soare se auzeau carele
mergeai odată cu ele prin zorii în clocot te dobora amurgul
spălat pe față
am ghicit drumul acela patetic cu…
ContinuareAdăugat de gina zaharia la Iunie 26, 2014 la 10:44pm — 22 Comentarii
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor