Rămas

cu gândurile lui

într-un moment de destindere…

plângea în tăcere.

te citesc cu ochii închişi

cu buzele cobor pe trupul gol

şi îţi ating sânii

ce rimează perfect

ca două versuri gemene

silabisesc dulcele mister

care învăluie sfârcurile

pline de dorul de-a atinge

cerul unei guri înfometate de dragoste

mă adaug coapselor tale mă întregesc

suntem un puzzle…

Fix în locul unde am simțit

disperarea și aripile,

se terminau așteptarea

și speranța.

Ce subțire frontieră,

precum pielea

întinsă și catifelată

peste intimitate,

întâmplările și viața

frământându-mă

eu frământând

viața și întâmplările.

Nimic nu poate fi oprit, păstrat,

ne mai rămâne,

doar, să scoatem armele,

din rănile cele mai inflamate.

În rest, lăsați armăsarii

să le crească arbori

prin…

pe urcuşul unei fântâni,

lanţul se despoaie de cuvânt

şi picură, se scurge ruginit

în adâncul alb al unui izvor de munte,

rupând cunoaşterii jocul de-a fi

într-un vârtej de săgeată veche.

tăcerea, care îi acoperă strigătul,

se întinde dincolo de ghilotina luminii,

până în străfund,

lovindu-şi ochii de crăpăturile reci

ale fântânii arse

de soarele venit din afara tălpii.

e noapte.

mereu e noapte în arterele…

poluate de fărădelegea eului,
ideile nu mai au simţul proprietăţii
şi devin
formă fără fond
pe o reclamă veche.

fulgeră noaptea
în inima minţii
şi tu taci.
eu tac.

panorama e pusă la indigo
şi împărţită,
cu bucaţi de pâine,
câinilor flămânzi.

               FIICEI MELE

ea e una dintre acelea care înțelege mărimile cochiliilor



decupează ferestre pe tavan

coboară din primul anotimp

și face lumină



înlăuntru

împrejur



până la cer și chiar dincolo de toate tăcerile



 ca o floare de regina-nopții ce adoarme soarele 

adaugă nume exotice străzilor încă neumblate





când mă strigă orașul e îmbrăcat în rochie de mireasă

prin buzunare…

TE VREAU!

Nu-ţi vreau fericirea-n

zarea mării

şi nici nu-ţi construiesc castele

din nisip uscat…

Te vreau

aproape de mine,

să-ţi aud

căldura inimii,

gâlgâind

prin labirinturile raţiunii.

Te vreau toată

lângă mine,

să cântăm la unison

şi pentru roadele dragostei,

după ce am contopit

inima cu mintea,

scurtând drumul

dintre…

Torente iubirea

* lui Darie *

la parastasul iubirii

soarele a fost înghiţit de sâmbăta viilor

balaurul cosmic al crizei de identitate

face ravagii

dinţi de abis mestecă singurătăţi până îngheaţă

parţial

vibraţia luminii din oase



în templele arterelor iniţiez…

idei înaripate

în piața centrală

a gândului.

și-mi fug vesel

liniștea calmă

își lasă miere

pe degete subțiri.

și le ling prelung

muzica

e adiere de poem

în cioc de mierlă.

și cânt tare

muntele sânului

are doar un vârf

și-i curg izvoare…

În timpul

răgazului de odihnă

stătea retras în sine

să iubească tăcerea

ca un murmur surd

cu un aer rătăcit

printre şiruri de pietre

între cer şi pământ

cu un râs sincer şi blând.

mereu ai spus, maestre, că Pământul

e singurul loc unde se poate crea Paradisul

acum te-ai mutat într-o stea

ai plecat să-L întâlneşti pe…

De-am fi o clipă...

De-am fi o Clipă teferi în Cuvânt

Şi de ne-am trece Pasul cu simţire,

N-am mai fi ploi de lacrimi. Şi nici vânt...

Nu ne-am închide Calea spre Iubire.

De ne-am vedea în viitor  o Clipă

Şi nu ne-am da Trecutul pe-un păcat,

De viaţa noastră n-am…

Prin ochii limpezi de copil

Prin ochii limpezi de copil

Se vede lumea ... fără pată.

Hai, vii şi tu? Intră tiptil!

Vezi cărăruşa ce-ţi arată

Un colţ de cer înseninat,

Un Soare blând, ocrotitor,

Un verde crud, înrourat

Şi-un râu de basm şopotitor?

Un…

când s-a agățat de pieptul meu

o pasăre

ai ucis-o

i-ai smuls penele…

miroşi a duminică

a soare crud

copt în uşa bisericii

dintotdeuna m-ai vrăjit

cu ia ta albă

lungă până la cer

cu privirea de voroneţ

şi liniştea

liniştea de sub tălpile tale goale

miroşi a Paşte

a cozonaci aburinzi

a împărtăşanie

părul tău fluieră psalmi

uite

coboară Lumina

lasă-mă să te…

Însetare din fântână

fântâna vrând să beie curbează cerul în ospăţ de flăcări albe

pe însetările mele stele zălude în piruete graţioase despletesc hore 

zbor frânt fărâmiţează florile nopţii în vise să boteze necuprinsul  

în…

de-aş fi ce nu sunt,

cărare în sperjurul unei pustietăţi albastre,

corbului i-aş da libertate

să sape adânc,

cu ciocul în formă de gheară,

cu unghiile-i că un isoscel în spirală,

în măruntaiele osului,

în tăcerea gândului,

în spaima ochiului,

în nebunia sângelui, până când,

până când tu,

cel ce nu ar trebui să fi,

în taina întâlnirii prezent

ai urla ca o fiară încolţită de ură.

de aş fi Dumnezeul dăruit lui…

sub finanţarea sinelui cu un albastru delir,

smuls din măiastra gândului,

se aprind

cristalele pământului

în revolta cerului pătruns de propria sfidare

cu care,

o parte a conştiinţei de a se autodizolva

în eteruri fumegânde

azi,

printre noi,

bântuie furibund

şi pervers

răsturnând arta veşniciei

în cufere de mucegai.

nimic nu e divin.

nici măcar Constelaţia Creaţiei,

locul unde Domnul, martir al…

hei

mai lasă-mă în cinstea mea de prunc nealăptat

nu-mi tranşa carnea iluziilor cu nonşalanţă

aruncă-mă pe malul celălalt

nici în măr nu mă mai pot privi

îmi cunosc scorojitul tipar

şi nu am pretenţii de regină

omule

legătura dintre înţeles

şi ciripit este în verso

în ascuţite paloşe

mă păsăresc

dând din aripi ca un pescăruş

pe cȃnd orbecăiala ta mă…