bătrânul cânta la pian într-o lacrimă

agățată de coada ochiului meu

cânta fără să îi pese de

viața trăită cândva

lumina foșnea risipind notele în aerul ce-mi invada plămânii  

degetele bătrânului

alergau pe clapele albe, gri și negre

ce pian ciudat

dar parcă se înserează

atât mi-am spus

și lacrima căzu

alunecând pe obrazul drept

ultima notă mă lăsă la marginea unui…

eşti una dintre rarele făpturi de aer

care nu trece de tot prin mine

rămâne la fiecare întâlnire

pe buze sau

pe cărările din palme

puţin din tine

nu destul pentru o respiraţie

dar îndeajuns

pentru un abur care

să convingă

o oglindă că încă

sunt în viaţă

ea mătura fluturii de peste zi,

frumoșii, mătăsoșii, foșnitorii fluturi.

ea îi mătura morți,

îi mătura roșii, albi, violeți, albaștri,

galbeni, turcoaz și portocalii -

acopereau aleile transparente de sticlă,

care vibrau în vântul de înserare.

eu, pe banca din oase ceruite,

îi urmăresc unduirea corpului sub rochia,

voalul de fantezie cu motive de fluturi vii.

la fiecare mișcare a frumoasei, mătăsoasei

măturătoare de…

*

eu nu deschid uşi

 în oameni sau rădăcini

în sucul de portocale sau clădiri

nu am bătut cu vânt în ferestre sau migdali

marmura nu se teme de mine

nu am săpat  o inimă în ea să-i cer iertare

gândurile-mi sunt ca norii pe munţi

şi iarba nu se întoarce la auzul pasului meu

maci albi răsar pe măsură ce îmbătrânesc

de mult nu am mai auzit  un mac roşu cântând

şi nici nu am mai văzut o tresărire în sufletul

zeităţii care trece…

Fiinţă bătrână şi părăsită pe moment de suflet,

culcată în patul neurotic,

îmi părea un cămin de orfani locuit de cai,

un cimitir abandonat de strigoi.

,,Nu eşti real.  Reali sunt părinţii mei din cealaltă cameră,

de dincolo de tine. Cei care aşteaptă să plecăm acasă;

tu nu eşti cel care spui,           

nu eşti tu cel care priveşte, tu eşti o amărâtă de privire.

Dacă ai fi amintire, ai mirosi ca ele,…

 Rezervare

(Booking)

aş vrea să călătorim

un dram

un crâmpei

unul în celălalt

unul pe pleoapele celuilalt

unul în sufletul celuilalt

să vânăm fluturi nesfârşiţi şi neîncepuţi de zborurile

clarului de somn

clarului de trezie

seara să ne găsească prin restaurante extravagante

golite de clienţi şi gânduri imunde

să alegem meniuri scabros de scumpe

vinul să ne fie adus cu escorte…

Te privesc cum treci peste tristeţi,

aroma toamnei  se prelinge-n urmă-ţi din călcâie.

Cu pleoape de aur  împrăştii cenuşa unei dimineţi

peste crengi şi inima ce-mi bate, clopot în pustie.

 Nu am răspunsuri la câte întrebări  vei pune,

nu ştiu ce clipă s-aleg din multele care se-mbie

să ne poarte-acum în vernale, orfice lagune,

deschise-n nopţi brumate,  mirosind a iasomie.

Păşim unul prin altul, eşti ceaţa, eu -…

unele cuvinte trebuie să fie spuse

se vor face se vor îndeplini

alte cuvinte nu ar trebui să fie pronunţate

nu se vor făptui

va fi ca un blestem

rostit în noaptea de sfântul Andrei



la fel şi lucrurile te pot sau nu rosti

îţi pot şopti numele

dacă stai  lângă un zid ceva vreme după ce simţi că ar

trebui să pleci

te vei auzi şoptit silabisit de el

şi umbra te va părăsi

nu suntem mai mult decât simple cuvinte pentru lucruri

facem parte…

era cea mai frumoasă fată din oraş

visele ei străbăteau adolescenţii transparenţi

din fluidele cartiere ale oraşului stingher

ea visa şi undeva un adolescent se ridica de la pământ

ca o păpădie

dispărea în scurt timp cu un pocnet sec

de os rupt

în curând 

străzile vorbăreţe apartamentele fragile

şcolile ipohondre cafenelele mătăsoase

parcurile lenevoase

erau pustii de adolescenţii transparenţi

lipsiţi de vise…

ai să întârzii

îmi spui şi îmi îndrepţi un gând rebel

de sub frunte

ţi-ai luat telefonul

bani ai

am tot ce îmi trebuie

dar deja îmi lipseşte ceva — tu

sărută-mă ca pentru ultima oară

să facem repetiţie pentru când va veni

momentul ultimului sărut

suntem încă tineri

ştiu

şi vom spune asta chiar dacă nu vom mai simţi aşa

o vom spune şi când unul din noi nu se va mai întoarce

promite-mi că…

Îţi spun adio de pe acum

cât vara mai atârnă în fâşii prin pruni

şi copiii încă-s uzi de scalda-n râu

iar verdele nu a ruginit la mine-n trup

Îţi spun adio cum aş putea face altceva

se strâng culorile la umbra mea

murgii pasc amurgul mai la deal

şi-o pasăre străveche îmi cântă din înalt

Am să trec tot mai rar prin mirările tale

voi foşni doar în bătăile pleoapei somnoroase

iluzia unei călătorii ne va duce în suburbii de sare

cu zeii…

voi pleca
te voi lăsa
vor mai fi femei
limpezi şi unduioase
sau terne ca lutul fertil
luna martie nu ne mai găseşte
gleznele mele nu îţi vor mai fi pietre în colier
ochii mei nu vor mai împrumuta culoarea îmbrăţişării tale
sângele meu nu îţi va mai curge în suflet
strigătul tău va fi cer peste o altă lume
în care eu sunt  muşcătura dureroasă
a unei fiare
neîmblânzite

am să îngrop trei trandafiri la o răspântie  în miez de noapte

am luat cu mine o cazma, o ură şi o iubire

trandafirul e albastru,  un strigăt în furtuna

care ne-a adus la ţărm

trandafirul e portocaliu, plânsul primului copil

care ne-a încolţit la geamul dinspre miazănoapte

trandafirul e negru, o strigă şi o vrăjitoare l-au scăpat

în dansul lor fantomatic prin vieţile noastre

sap şi sudoarea îmi luminează speranţa

creşte aerul în mine şi devine…

atârn de la umeri în jos

mersul mi-e mai mult o fluturare

curgerea morţii mele s-a oprit în fiicele cerului

vorbele mă găsesc fără să mă caute

mâna-mi schiţează o mângâiere

aici  ar trebui să fie obrazul tău

să o absoarbă într-un zâmbet

norii se scurg pe dealurile din jurul oraşului

ca rimelul ieftin pe obrajii unei târfe înlăcrimate

vorbele alcătuirea lor mă urmează

ca unul din acei căţei cărora le pici cu tronc

şi…

adu-ţi amintirile cu tine

dar lasă-le în hol lângă umbrelă şi mănuşi

vom decanta plictiseli din oceanul cotidian

le vom răsuci ca pe nişte biete ţigări naive

fumul va alarma vecinii şi broaştele de uşi

vom pieptăna cosiţele  femeii de serviciu

care ne  cere apă într-o găleată galbenă

pleacă mai frumoasă decât Gina Lollobrigida

în Solomon şi regina din Saba

duce cu ea o chicoteală şi  pânze de păianjen din debaraua

unde am…

auzi cum ne cad petalele, frunzele?

suntem flori în îmbrăţişarea unui

viitor care nu mai pleacă de la noi.

taci, ştii că va pleca.

ştiu, dar probabil

că ne va urmări de jos din stradă,

atent la orice mişcare a secundelor,

a siluetelor noastre în spatele lor.

mă înăbuş lângă tine, parcă aş trăi într-o respiraţie

mereu atentă, niciodată prezentă.

pleacă atunci!

rătăceşte, roteşte-te

pe marginea gândurilor unui…

îţi stă bine cu

această ploaie

să o porţi şi data viitoare

când ne vom întâlni în  respiraţia

timpului.

îţi stă bine şi ştii asta, te înfăşori în ploaie ca

într-un zâmbet de bună regăsire.

te-aş săruta dar dispari între siluete,

zăbrele mişcătoare care grăbesc umeda amiază.

câteva bătăi de inimă se mai aud

în locul unde ai fost

şi ploaia care îmi cade în suflet.

păşeşte printre momente

nu le speria

dacă e nevoie îngenunchează

şi linişteşte-le spaimele

simte în palmă pâlpâirea

luminii din ele

ai dansat ultima dată pe acea şosea

care despărţea cireşii de mai de

caişii lui septembrie

treceam în drum spre miazănoapte

ai spus opreşte vom aştepta  ploaia

ninsoarea între aceste palme ale pământului

deschise într-o dorinţă de cer

am oprit şi am aprins o…

femeie îmi eşti ca vinul amar

băut în taină când noaptea se despleteşte

la geamuri luminate cu lumânări deocheate

ai ochi de leopard mersul e al aceleiaşi feline

în răsfăţul lunii pline

îţi scriu poeme desfrânate

pe pereţii umezi şi musculoşi

ai închisorii care-mi eşti şi mi-ai fost dintodeauna

mai puţin

graţierile la care am fost pe nedrept supus

oare ce faptă am săvârşit

ce tribunale m-au condamnat la închisoarea…