O neliniște perfidă se furișa zi după zi în sufletul Anei, oricât se străduia să ignore semnificația viselor care îi tulburau somnul noapte de noapte și a semnelor îngrijorătoare care prevesteau un pericol iminent. Era o vreme când asemenea temeri i-ar fi stârnit cel mult ironia și îndoieli serioase față de inteligența cui le-ar fi exprimat, dar după experiențele terifiante trăite în ultimii ani, nu mai lua în râs astfel de lucruri. O făcuse atunci și încă mai plătea nesăbuința ei. Multă vreme nu renunțase la ghemotocul de hârtie în care păstra trei grăunți de usturoi și iconița Maicii Domnului, pe care nu uita niciodată să le strecoare sub pernă, când mergea la culcare. Acum rămăsese doar iconița și credința nestrămutată în puterea ei.
   Cât privește visele și semnele, nu se dezmințiseră niciodată de-a lungul vieții sale și se temea de ele, pe bună dreptate, după cum avea să se verifice încă odată, foarte curând. Își gestiona neliniștea cu cumpătare și discreție, dar își ținea sub control permanent familia, direct sau prin telefon, interesându-se ciudat de frecvent de starea celor mai vulnerabili. Apogeul crizei l-a atins cu două nopți în urmă când a fost trezită de o izbitură asurzitoare, care i-a spulberat somnul și a făcut-o să sară direct în picioare, ascultând înspăimântată tăcerea de mormânt a casei. Dacă ar fi fost aievea, zgomotul acela ar fi trezit negreșit și pe ceilalți locatari, dar nimeni nu se mișca în așternut. Numai ei îi fusese dedicat teribilul avertisment și înțelesese mesajul, tremurând de teamă și îngrijorare. S-a rugat până a adormit iar, către dimineață.
   Când s-a trezit, primul impuls a fost să redeschidă telefonul pe care obișnuia să-l stingă complet noaptea de când se gândise că durerile atroce de cap care izbucneau pe timpul nopții puteau fi datorate radiațiilor emise de acesta. Coincidență sau nu, cert e că migrenele din timpul nopții aproape că dispăruseră iar cele de peste zi se răriseră considerabil, de când luase decizia aceasta.
Ascultă zâmbind sunetul mesajelor care se revărsau din eter și se întreba toropită cine o solicita așa de dimineață. Un fișier video aștepta să fie deschis și ea nu întârzie să o facă.
  ,,Dumnezeule, nuuu!” se împotrivi ea unei evidențe îngrozitoare. Ceea ce vedea, era mai mult decât putea suporta. Nepoțelul ei dulce ca mierea, se zbătea în ghearele unei cumplite crize epileptice, în timp ce mama lui și fiica ei Alexandra, se tânguia și îl implora să-i răspundă. Erau singuri și teroarea tinerei mame nu se putea descrie în cuvinte. Fișierul fusese trimis la trei dimineața și ea îl vedea abia la opt, deci strigătul de ajutor al fiicei se pierduse în noapte, fără niciun răspuns.
   Înebunită sări din pat și își sună fata de zeci de ori fără niciun succes, ceea ce o aruncă într-o disperare inimaginabilă. Plângea isteric sufocându-și urletele cu amândouă mâinile, pentru a nu trezi străinii care dormeau încă, sub același acoperiș. Se repezi orbește la sertărașul ei unde ținea cartea cu rugăciuni și iconița talisman și îngenuncheată pe pardoseala rece se rugă îndelung, încercând să îndepărteze lacrimile ce o împiedicau să deslușească cuvintele alinătoare. Efectul rugăciunii nu întârzie să apară și panica se stingea molcom, cedând neputincioasă locul unei liniști binecuvântate care îi restituia rațiunea și luciditatea. Se folosi de abilitățile recâștigate acționând cu mai mult calm și până la urmă izbuti să contacteze pe Alexandra, care o informă scurt că sunt în drum către Urgență, după care închise, căci era la volan. Glasul fetei o liniștise oarecum și astfel a reușit să-și vadă de muncă până către orele amiezii, așteptând cu o răbdare inexplicabilă vești de acasă. Un mesaj scurt o înștiință implacabil că băiețelul era foarte grav și că se aflau la terapie intensivă. Apoi din nou tăcere.
   Alexandra se cufundase într-o nebuloasă a disperării și refuza să comunice cu familia. Toți se dădeau de ceasul morții să afle ceva despre starea copilului dar nimeni nu știa mai mult decât știa Ana, însăși. Îngrijorată de moarte, femeia își implora fiica să nu se izoleze în durerea ei, să se lase ajutată și să comunice cu ceilalți care nu doresc decât să-i fie aproape, fiecare cum poate. După o eternitate, numele Alexandrei lumină ecranul telefonului și sufletul Anei, care își compuse o atitudine optimistă, nepermițând vocii să aibă vreo inflexiune cât de neînsemnată, care i-ar fi putut trăda groaza ce o consuma. Trebuia să fie puternică pentru fata ei. Aceasta se îneca în suspine și murmura cuvinte nedeslușite, doborâtă de disperare și durere.
   Ea știa cum să-i insufle curaj și încredere și nu se dezminți nici de data asta. Îi transmise Alexandrei toată forța și tot calmul pe care i-l insuflase credința ei nestrămutată în supremația binelui, iar tânăra mamă reuși până la urmă să-i povestească de-a fir a păr, toată drama care se dezlănțuise după la miezul nopții precedente, când micuțul intrase în crizele, care nu încetaseră pe tot parcursul nopții și al zilei. Ieșea dintr-o criză și cădea imediat în alta, nu mai era conștient, era pe punctul de a fi intubat și indus în comă farmacologică, pentru a opri activitatea cerebrală dezastruoasă care îl epuizaseră complet și risca să intre în comă.
   Ana se lupta cu deznădejdea ce începuse să o gâtuie deja, dar asculta uluită vocea aceea necunoscută care o asigura pe Alexandra că totul va fi bine, că mâine va fi o zi mult mai luminoasă și mai bună... I-a tot repetat asta, până când copila a fost încredințată de spusele mamei de care s-a agățat ca înecatul de un pai. Așa trebuia să fie și siguranța confecționată a Anei deveni certitudine pentru ea însăși. Nu se mai îndoi nicio clipă, că vorbele spuse fiicei erau dictate de altcineva care știa ce spune. „
Și ea era tot singură, dar viața, trecutul, greșelile și durerea o întăriseră, o ajutaseră să evolueze într-o lume implacabilă, grăbită și nedreaptă. În ,,odăița ei de campanie", cum obișnuia să denumească vizuina lipsită de lumină și aer, în care se refugia după o zi de muncă și zbucium, își trăise bucuriile, durerile, bolile care o segregaseră de multe ori între acei pereți strâmți și goi, speriată și singură, mușcându-și buzele de durere și neputință când trebuia să se târască să-și ia o cană de apă, un medicament sau să-și facă un ceai, rugându-se Cerului să nu o lase să moară singură printre străini. De asta se temea Ana cel mai tare. Apoi se ridica din nou și mergea mai departe. Îndepărta norii de pe cerul vieții cu mâinile goale, pentru a descoperi soarele care se ascundea tot mai des, privirilor sale.
   Când destinul lovise mișelește în ce avea mai scump, se răzvrătise crunt, se luptase cu el și pierduse. Fata ei fusese cea vizată și nu o putuse salva. Apoi mai lovise odată, și mai crunt. L-a înșfăcat în ghearele lui teribile pe micul Leonard, și acum îl târa după sine prin toate hățișurile mârșave ale bolii, inventând pentru el tot felul de torturi, menite să le spulbere credința și să le zdruncine existența. Cu asta se lupta Ana și își crease un arsenal imbatibil pe care îl împrumuta cu generozitate și aliaților ei mai vulnerabili.
   Nu mai pierduse contactul cu Alexandra care își chema puiul înapoi neîncetat, cu perseverență și speranță. Se pare că micul campion a auzit și s-a întors la ea, luptând ca un pui de leu cu vicisitudinile bolii. S-a încăpățânat să respire singur și s-a trezit din letargie după treizeci de ore de crize epileptice, care ar fi făcut scrum creierul unui elefant. S-a trezit cu o foame pantagruelică, pe care Alexandra nu mai știa cum să i-o ostoiască. Ana a primit un nou filmuleț în zori care îi surprindea pe cei doi luceferi ai săi, vorbind în creierii nopții, Leo, prins ca un fluturaș într-o pânză de paianjen, tesută din fire și tubulețe cu ace la capăt care îi străpungeau trupușorul minuscul, de care el se tot străduia să se descotorosească inutil, în timp ce Alexandra îl năucea cu întrebări pentru a-i testa capacitățile intelectuale puse în mare pericol de descărcările electrice din ultimele treizeci de ore. A trecut testul cu brio micul campion! Acum urmează o convalescență lungă dar cu recuperare completă.

va urma

Vizualizări: 148

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

...o luptă interioară cu tenebrele nopții, cu realitatea zilei și drama unui copil prins în „zodia fluturilor”, a celor care se izbesc de luminița care să-i azvârle înapoi din tunelul ce par a-i absorbi pentru totdeauna. Mi-a amintit că cei prinși în „zodia fluturilor” sunt ca acei pești care mor în exil, îngropați în mlaștini. Cum mesajul este că vibrațiile unui suflet mare tulbură toate nedreptățile făcute într-o viață, cred că m-ai convins. 

O situație dramatică, redată cam linear.

da Coza

Un început de ceva? Dacă nu, este doar o proză care relatează un caz de epilepsie și o bunică alertată, bineînțeles.

Desigur, ești scriitoare descrierilor și a trecerilor de personaje prin stări apăsătoare, în diferite forme/formule ale vieții. Și aici ai reușit să redai stări sufletești la momentele date. Însă, rămasă așa, proza e ca evazivă pentru stabilirea subiectului.

Dar este doar părerea mea.

Sofi

 care nu încetaseră pe tot parcursul nopții și al zilei. (ale)

Apoi mai lovise odată, și mai crunt. (o dată)

Mi-a plăcut, dar mi-ar fi plăcut și mai mult dacă la sfârșit ai fi scris „va urma”. :)

Vă mulțumesc cu respect pentru opinii și îmi cer scuze pentru omisiunea mea! Povestirea nu se termină aici! Cu respect!

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 5 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 5 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 7 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Erezia artei a lui Costel Zăgan
cu 7 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 13 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului petrut dan îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 16 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 17 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 17 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 17 ore în urmă
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 17 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog tablou mirabil, multiform a lui Floare Arbore
cu 17 ore în urmă
Postare de log efectuată de Elisabeta Drăghici
cu 17 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA iar echinocţiu a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 17 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 17 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose a lăsat un comentariu pentru Vasilisia Lazăr
cu 17 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut profilul lui Elena Lucia Spătariu Tudose
cu 18 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut discuţia Pietre (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr
cu 18 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA culori în iarbă a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 18 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor