Privesc în zare fără să înțeleg rostul culorilor care ne fac viața mai frumoasă. Mă fascin ează natura în care aș evada dacă teama nu s-ar ascunde în propria blăniță. Ador liniștea care doarme în culcușul orizontului, dar cunosc prea puțin despre lumea în care mă zbengui de câteva săptămâni. Nu știu în ce ipostază am fost despărțit de pisica-mamă, dar pot spune că sunt un motănel fericit. Stăpânul meu, un băiețel de vreo trei anișori, cât e ziulica de mare se joacă cu mine.

– Codiță, ce faci acolo?

Aș vrea să-i răspund, însă nu pot. El, Vlăduțul meu, se mulțumește cu un mieunat prelung. Așa știe că nu fac prostioare. Dar ce mieunat i-aș putea trimite, când o cioară mă urmărește printre bulgării de pământ care acoperă trandafirii din fața blocului? Sar, agățându-mă de teiul care tocmai a înmugurit. Pasărea cu penele negre mă urmărește. Tremur. În speranța de a scăpa de urmăritoare mă cațăr în copac. Constat că nu-i greu. Pământul a rămas undeva jos și, spre bucuria mea, cioara a dispărut. Continui totuși aventura aeriană dorind să ajung spre prospețimea boltei cerești. Obosesc. Fac un popas pe prima crenguță. Privesc în jos. Mașinuțele lui Vlăduț așteaptă cuminți. Stăpânul meu se joacă cu  mingea pe aleea din fața blocului. Nimeni și nimic nu mă poate împiedica să ating... albastrul. Cu fiecare mișcare pe care-o fac simt îmbrățișarea cerului. Mă împotmolesc însă în vârful teiului. Nu mai pot înainta. Protestez cu un mieunat prelung. Preocupat să bată mingea, Vlăduț nu mă aude. Să cobor? Aș vrea eu, însă simt că mi se face rău. Aș striga: „Ajutor!” însă precum v-am informat nu știu să comunic în limba oamenilor. Apelez la singura mea armă – mieunatul. Cu disperare repet singurul sunet pe care știu să-l scot. Nu mă aude nimeni. Privesc spre înălțime, în speranța că transparența orizontului m-ar putea ajuta. Liniște. Plâng și oftez prelung.

O voce cunoscută se aude din apropiere:

– Ce faci acolo, Codiță?

Uau, sunt salvat! Surioara mai mare a lui Vlăduț e la fereastra camerei ei. Un mieunat prelung îi este suficient fetei să înțeleagă că sunt blocat la înălțime.

– Vin imediat Codiță. Stai cuminte!

Și fata dispare în spatele ferestrei. Aștept. Gheruțele mele parcă au intrat în lemnul crengii pe care stau, căci altfel vântul mi-ar fi turtit de mult trupul firav. Simt o ușoară durere la nivelul lăbuțelor, dar mai bine durere decât o prăbușire nedirijată. Olguța reapare la fereastră și surpriză... se lasă în jos pe un cearșaf prins de ceva din interior. Aș vrea s-o prind doar că orice mișcare îmi va fi fatală. Blănița îmi tremură ușor. Ca o maimuțică, în câteva mișcări fetița ajunge în tei. Lasă cearșaful care adie pe lângă fațada blocului și urcă spre mine.

– Ușor, Codiță. Gata, te-am prins.

Respir despovărat. În brațele curajoasei mele stăpâne mă simt în siguranță. Am uitat să vă specific faptul că Olguța are puțin peste opt anișori. Când se vede ea cu mine în brațe, la câțiva metri buni deasupra solului, intră în panică. Totuși ea are capacitatea de a dialoga cu cei din fața blocului mult mai bine decât mine.

– Buni, ajutor! Sunt în tei cu Codiță. Buniii...

Bătrâna, auzind vocea nepoatei, se ridică de pe bancă și privește în jur. Se apropie de Vlăduț și șușotește ceva.

– Buni, aici sus, sunt Olguța!

Femeia ridică privirea. Norocul nostru este că doar câțiva mugurași se încurcau printre crengile teiului, altfel nu știu ce-am fi făcut.

– Cum ai ajuns acolo, Olguțo?

Și dialogul de la distanță dintre nepoată și bunică se precipită. De frică am leșinat în brațele Olguței.

Nu știu cât timp a trecut până când tot Olguța, mângâindu-mi căpșorul, mă încurajează:

– Hai, Codiță, că am scăpat.

O ating cu botul meu umed pe mâna dreaptă. Fetița nu mai tremură. În schimb, undeva jos e zarvă. Brațul unei mașini roșii se înalță spre cer. Puțin sunt invidios. Poate atinge... albastrul. E mai puternică ca mine. Brațul mașinii însă se oprește lângă noi și un adult camuflat în roșu, cu caschetă albă pe cap, ne întinde o mână.

– Du-te tu, Codiță, primul.

Ascult docil. Sunt în siguranță. În câteva secunde Olguța este lângă mine. Coborâm încet. Deci mașina nu dorea să atingă albastrul de la orizont, e chiar salvarea noastră. Dezamăgit pășesc pe trotuarul înfierbântat. Vlăduț se apropie de mine și mă ia în brațe:

– Prostuțule, ce-ai vrut să faci?

Cum să-i explic eu unui băiețel de trei ani că m-a fugărit o cioară. Și apoi dorința mea de-a atinge albastrul ar fi înțeles-o? Poate când va mai crește puțin.

Vizualizări: 187

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Mulțumesc, Dorina! parcă ar fi din „Lumea celor care nu cuvântă”. Pisoiul s-a oprit, dar „Gândăcelul” lui Emil Gârleanu mai are... și ce simpatic spune: „– Uf! Că mult mai am de suit, Doamne!”

Să atingem albastrul cu fruntea!

O poveste pentru pici. Luată ca atare, place.

da Coza

Comparația cu Emil Gârleanu mă onorează, dragă Mihaela. Îți mulțumesc pentru lectură și apreciere.

Aprecierea dumneavoastră, domnule da Coza, îmi indică faptul că sunt pe drumul cel bun. Vă mulțumesc.

O povestioară drăguță, numai bună de citit copiilor înainte de a-i adormi.

Mă fascin ează

Am citit cu plăcere,

Sofi

Vă mulțumesc, doamnă Sofy.

Aţi reuşit: îl ador pe Codiţă! Foarte frumos!

Îți mulțumesc, dragă Caliopi Efrem, pentru lectură. Mă bucură faptul că-l îndrăgești pe Codiță.

boltei cerești???!!!

Simpatică! Am s-o citesc și eu elevilor mei.

Vă mulțumesc, doamnă Vasilisia.

Simpatic titlu!

Drag,

Nikol

Îți mulțumesc pentru apreciere, dragă Nikol. 

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

conducere site redacție

FONDATORI

ION LAZĂR da COZA - scriitor

VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor-șef Revista Eminesciana, membră UZPR

ADMINISTRATORI-EDITORI

SOFIA SINCĂ - prozatoare

GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR 

ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, redactor Revista Astralis și Revista Agora ARTELOR

CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR 

AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare

MIHAELA POPA - poetă

PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor

BOLACHE ALEXANDRU - poet

MIHAI KATIN - poet

GRIG SALVAN - prozator, cantautor

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru anul trecut au donat:

Gabriela Raucă - 400 Euro

Monica Pester - 600 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

***

Pentru acest an au donat:

Maria Chindea - 200 Lei

Monica Pester - 300 Lei

important!

Activitatea Recentă

Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog radiația punctului negru a utilizatorului petrut dan
cu 39 minute în urmă
Victoria Gârlan Grigore a postat o discuţie
cu 42 minute în urmă
Utilizatorului Monica Pester îi place postarea pe blog radiația punctului negru a lui petrut dan
cu 1 oră în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog ajunul furat a utilizatorului petrut dan
cu 1 oră în urmă
Postare de log efectuată de petrut dan
cu 1 oră în urmă
Mariana Suciu şi-a partajat postarea de blog pe Facebook
cu 2 ore în urmă
Mariana Suciu şi-a partajat postarea de blog pe Facebook
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog În ochiul viu de frunză a lui gabriel cristea
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog saturnalia a lui petrut dan
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog Vasilisiei a lui carmen popescu
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog Rondelul gândurilor mele a lui C.Titi Nechita
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog Trenul fantastic a lui Corneliu Neagu
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog Muncelușul  înstelat a lui Răduță If. Toader
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog Scrisoare (in memoriam Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr
cu 3 ore în urmă
Lui Monica Pester i-a plăcut discuţia Daravela a lui ELENA AGIU-NEACSU
cu 6 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Eleganță amară a utilizatorului Victoria Gârlan Grigore
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Monica Pester îi place postarea pe blog Eleganță amară a lui Victoria Gârlan Grigore
cu 7 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog Vasilisiei a lui carmen popescu
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog Muncelușul  înstelat a lui Răduță If. Toader
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog Scrisoare (in memoriam Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr
cu 9 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2025   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor