o altă iarnă

[Vasilisia Lazăr]

o lacrimă cerească

luceşte printre gene

şi prin cămări ascunse

din nou se face iarnă

frunzişuri putrezite

încă miros a verde

iar fluturi albi şi roşii

se mistuie-n tăcere

ca fulgii ninşi în palmă

 

lumina îngheţată

alunecă alene

prin plete fulguite

şi tot mai argintate

apăsător mă doare

întinderea cea albă

şi-n suflet îmi coboară

în picuri de-amintire

iubiri pierdute-n zare

 

zăpezi de altădată

aruncă azi în mine

cu-amară nostalgie

şi orologii sparte

un rest de fericire

din alte anotimpuri

azi îmi măsoară paşii

în sicre-amăgitoare

şi în secunde moarte

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc cu drag, Grig!

[Grig Salvan]

Nostalgia zăpezilor de altădată cu toții o avem și cu toții ne regăsim în versurile scurte, dar reverberante în suflet...

[Vasilisia Lazăr]

- Mulțumesc mult, Augusta! Cu drag!

- Mulțumesc, Floare, mă bucur că ți-a plăcut!

- Dan, mă bucur că a plăcut prima strofă, mie ultima îmi place cel mai mult. :) Mulțumesc pentru comentariul amplu, dacă ai ști ce veche e poezia aceasta, waw, e de prin 2010, dar îmi place. :) Dacă atunci vorbeam de zăpezile de altădată, d-apoi acum... Drag!

[Chris]

ce frumos...

[petrut dan]

Un poem aș zice contemplativ, dar care își găsește motivația de a continua să nu-și piardă încrederea, prima strofă de o impresionantă frumusețe rece  ce cuprinde de la cămările ascunse până la fluturii/emoțiile umane ce se mistuie/topesc precum fulgii unei ninsori dese și neașteptate în palmă. Așa cum zăpada ia prin surprindere primăriile și circulația se desfășoară pe porțiuni sau uneori  este blocată, tot așa pentru autor întinderea albă reprezintă orizontul sau tot ce poate contempla din surprinderea nevăzutului acestei alte ierni cu origini în literatura interbelică. Așa este, și pe noi și pe autor ne surprind zăpezile de altă dată ce aruncă parcă la voia întâmplării cu fericiri trecute ale căror țintă poate că ne place că suntem sau poate că nu, mie cel puțin ajuns la ultimele versuri îmi vine să zic "nu râde, citește 'nainte!" My lady!) 

[bolache alexandru]

Nostalgia unor vremuri demult apuse... A iernilor de altă dată dar cred că nu e vorba numai de iernile de alta dată ci  mai ales de vremurile în care aveam alături pe cei dragi...

[Floare Arbore]

copleșitor poem, dar și sensibilizator deopotrivă. sincere felicitări dragă Vasilisia.

[Vasilisia Lazăr]

- Și tare frumos ai vorbit cu el, Maria! Mulțumesc!

- Vă mulțumesc mult, domnule Katin! Zăpezile de altădată cred că vor rămâne doar în amintirea noastră. E o poezie mai veche, din altă iarnă, am găsit-o și pe ea printre amintiri. Drag!

[Mihai Katin]

un rest de fericire

din alte anotimpuri

azi îmi măsoară paşii

în sicre-amăgitoare

şi în secunde moarte  

chiar  daca  este  doar  un rest, o  mica  sicra  a fericirii  poate  aprinde  o  lumina  sau  o  candela  zapezilor  de altadata...

[Belean Maria Ileana]

prin viscol, ger si ploi

pruncul tacut asteapta in tacere melodia

canta-mi mama... canta-mi albastrul iubirii... sa te aud

- atinge-ti cu mana tremuranda apa inimii

tacerea prinde glas

sunt eu, unde sunt?

- cauta-te si gaseste-te copil frumos!

Cam asa am vorbit cu copilul din poezie... este frumos!