Râde frunza

[carmen popescu]

Râde frunza. Parcă-mi cere haina mea din casa mare

Ca să-mbrace, cu ea, cerul, înainte de furtună.

În urechi își pune dopuri din popasul cu sfidare

Și, pe ochi, își trage storuri, dimineți cu vreme bună.

 

Se-nverzește de rușine când se-apropie potopul,

Bâlbâită,-ntoarce vântul între sunete primare,

Umbra îi foiește tainic, peste pleoapele ei, stropul.

Râde frunza. Parcă-mi cere haina mea din casa mare.

 

Stropii-i spală-ntreaga față și rimelul de pe riduri,

Vălurindu-se de freamăt, pune voalul peste lună,

O păstrează,-ntreaga noapte, prizonieră între ziduri

Ca să-mbrace, cu ea, cerul, înainte de furtună.

 

Frunza mea, de spaim,-ascunde ochi, migdale în lucire,

Corpul ei, o balerină, hainele-i sunt prea sumare,

Levitează ca o muză în profunda nălucire,

În urechi, își pune dopuri din popasul cu sfidare.

 

Doar aplauzele minții se întrec netulburate,

Se visează între frunze, țin un curs de la tribună,

Dar un fulger, cu viteză, plimbă strigăte ciudate

Și, pe ochi, își trage storuri, dimineți cu vreme bună.

 

Și, pe ochi, își trage storuri, dimineți cu vreme bună

În urechi, își pune dopuri din popasul cu sfidare

Ca să-mbrace, cu ea, cerul, înainte de furtună.

Râde frunza. Parcă-mi cere haina mea din casa mare.

[Grig Salvan]

Laborioasă construcție poetică, versuri de amploare vibrante parcă turnate în bronz, amestecând tonuri grave cu altele sprințare, vesele și jucăușe.

[Mihai Katin]

Se-nverzește de rușine când se-apropie potopul,

Bâlbâită,-ntoarce vântul între sunete primare,

Umbra îi foiește tainic, peste pleoapele ei, stropul.

Râde frunza. Parcă-mi cere haina mea din casa mare.....lectura  cu  viu  grai   a acestui  poem  presupune  o  anume  arta declamativa  si  de aceea  apreciez  minutioasa lui  constructie!

[Denisa Curea-Popa]

Cu siguranță ți-ai da haina din casa mare oricui ar cere și așa îmbraci și cerul și sufletul cititorului cu iubire și poezie.

La mulți ani binecuvântați, buna mea! 

[Chris]

ce frumos conduci textele cu vers lung, mi se pare ca ti se potriveste acest tip de scriere. foarte frumos!

[bolache alexandru]

Imagini deosebit de frumoase alese cu grijă. Ușurința versificării și umorul îmbrățișat pe alocuri sporește farmecul ei.

[Viorel Grădinariu]

La mulți ani, doamna Carmen Popescu! Un gând bun de la Iași pentru toată familia.

[carmen popescu]

Vă îmbrățișez pe toți și vă mulțumesc pentru gândurile minunate! Să aveți o noapte plină de spectacolul cuvântului frumos!

[petrut dan]

Mi-am adus aminte la țară când plecam la vreun praznic și bunica se ducea să ne ia straiele din „odaia a bună”, așa și la tine am avut același sentiment ca de sărbătoare când am citit despre frunza care-ți cere haina din casa mare, așadar un poem dedicat frunzei, nu am mai citit până acum, cel puțin eu, asta înseamnă originalitate însoțită de imaginația unui decor când autumnal în așteparea vreunui diluviu, nu neapărat biblic, dar totuși diluviu, când unul artistic visându-se o balerină, normal, în ținută sumară sau chiar unul social în mijlocul unor aplauze și al unui discurs de pe tribuna vreunui festival al toamnei, probabil, sau a vreunei sărbători a recoltei având în vedere anotimpul! Un poem scris cu măiestrie, ritm alert de la un capăt la altul, acțiune a tablourilor care, deși ar părea un poem descriptiv, își păstrează dinamismul liric și forța sugestiei! Mulțumim, mai trecem!) 

[Vasilisia Lazăr]

Dacă ai ști cât de dor mi-a fost de poezia ta, Carmen! Și cât ne lipsește aici! Minunată glossă! Aș cita ceva, dar aș nedreptăți restul. La mulți ani sănătoși, scumpa mea prietenă! Plini de bucurii și inspirați! Te îmbrățișez cu tot dorul! 

[Culiţă Ioan Uşurelu]

Excelentă glossă! La mulți ani!