Un gând legat
de rug,
speranţă poate că se cheamă.
Un gând ecvestru
pe un eşafod,
iubire poate că se cheamă.
Să nu vă fie teamă
de flacără şi frânghie.
Nu mă vindeţi!
– le strig –
De nu e cumva şi o ghilotină,
veţi putea renaşte
din strigătul meu.
Adaugă un comentariu
Și eu plâng, Sofia... Și cred că aș fi plâns la poezia aceasta oricum, chiar și dacă Ion ar fi fost acum aici, lângă noi. Sfâșietor strigăt!
Vă mulțumesc!
Motivat mereu să creadă că tot răul va fi înspre bine, cât îți este vie, speranța și iubirea propulsate de aceeașiflacără pe care eu o văd ca și un imbold ce arde din pasiune ori dorință, legate cu frânghii de dârzenie și ambiție! Off, ghilotina asta e un pericol pentru noi toți!
Un strigăt de istovire sufletească, un strigăt ce te face să simţi cum povara vieţii devine tot mai grea, de parcă întregul univers se sprijină pe umerii tăi. Cu dorință de renaștere... Este ceea ce ne lăsă Ion Lazăr da Coza, prin altruism, un strigăt cu ecou, să ne putem sprijini de el.
Plâng...
Sofi
Aceeaşi Golgotă...
Desăvârșit, cu o puternică încărcătură emoțională!
Admirație!
E o poezie sfâșietoare, un mesaj puternic, eul liric cere să nu fie trădat de semenii săi și iși conștientizează unicitatea și misiunea! Privite retrospectiv, aceste versuri ne dezvăluie doza de luciditate a artistului ce iși acceptă condiția umană și isi asumă cu speranță și iubire drumul Golgotei artistice!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE