Șansă (de Ion Lazăr da Coza)

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Să ai şansa să crezi
că ai scris versul pe care
căzuseşi de acord să-l aştepţi
toată viaţa,
şi, scriindu-l,
să trăieşti ce ai scris

fac un pas
dincolo
de pagină:

Trăire,
mă cert cu tine
prin neprezenţa ta…

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Ion chiar trăia ceea ce scria. A trăit dramele atâtor personaje... Avea zile când era foarte trist...  

Vă mulțumesc!

[Valeria Merca]

Atât de profund și impresionabil! Mă minunez, mă bucur și mă întristez, în același timp!

[Ana Cîmpeanu]

Ion a fost creatorul exigent care , precum croitorul , măsura de zece ori și tăia o dată. Descoperim mereu sensibilitatea lui lirică și drama creatorului care visează și iși vrea infaptuită trăirea visului. Nouă ne rămâne regretul că el nu mai e fizic printre noi, să iși traiască visul .

[Chris]

Trăire,
mă cert cu tine
prin neprezenţa ta…

:((

[Veronica P. L.]

Superb. Ce poezie, ce forta de transmitere a emotiei! 

[Sofia Sincă]

Încredere/neîncredere în sine. Așa ne punea Ion să gândim, antitetic. Reprezintă faptul de a-ţi respecta eul, de a ţine drumul drept, de a-ți calcula faptele.

Admirație veșnică!

Sofi

[Tudor Cicu]

Încă de la începuturi (presupun că e un poem din prima sa carte de poezie) comprima o idee poetică/algoritm, în vers, ca orice poet al esențelor tari.  

[Mihaela Suciu]

Când trăieşti ceea ce scrii e atât de intens încât restul pare netrăire. Ion avea capacitatea de-a transcrie emoția în felul lui subtil. Minunat!