Bate crivățul al dracu'
Pe un câmp de pojghiți vii;
Albii cai își poartă trapu'
Către-albastrele tării.
Talpa saniei se zbate,
stele lung zâmbesc - Iuhuu!
Fulgii spulberă în noapte
Glasul codrului: Te du!
O nălucă mână iarna,
Ca un val răscolitor;
Ochi cerii, zburlită blana
Stau sub ram, iscoditor.
Mușcă gerul din zăbală;
Dalbii zmeilor cerești,
Scânteind cărarea goalå,
Ard răstălmăcit povești.
Stepa-n urmă îți rămâne,
Iar o stea eseninând
Parc-ar vrea din ierni s-adune
Versul rănilor, profund…
Adaugă un comentariu
Mulțumesc, Ada Nemescu!
minunat.... ar fi mândru Esenin, felicitări sincere
La mulți ani!
aDa
Mulțumesc, Chris!
foarte frumos!
Mulțumesc pentru comentariu, Ghiță!
Doamnă Manuela Munteanu, mulțumesc, citiți prea repede, nu e vorba de dioptrii! :)
O atmosferă extraordinar de jucăuşă, foarte asemănătoare cu lumea eseniană, dar mai pe placul meu, pentru că e descrisă în română...
O, ba da, e în regulă! Citisem ,,ochii" în loc de ,,ochi". Cred că trebuie să-mi schimb dioptriile. :)
Fermecător peisaj de iarnă! Aveți grijă la S3, v3, ceva nu-i în regulă! Poate... ,,Ochii (cer, curg, cad, calzi), zburlită blana"? Felicitări!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE