Balada unei frunze

[Emil Dumitru]

Toamna, vântul melancolic,                               

dojenea o frunză tristă:

− Astă vară erai verde,

acum galbenă… ce-artistă!

Vei cădea din pom, pe jos,

paşi grăbiţi te vor călca,

nimeni n-o să stea o clipă

să-nţeleagă drama ta.

 

 

 − Vântule, iubitule,

vara lin m-ai legănat,

m-ai mințit, m-ai răsfăţat,

ai plecat şi m-ai uitat!...

M-a plouat, ploaie de seară,

m-a ars crud soare de vară,

ş-acum vrei să-mi spui că-ţi pare,

rău, ca jos eu am să cad!?

Hoinăreşte văi şi dealuri,

du-te, du-te, te-am uitat!

 

− Eşti şi rea şi răsfăţată,

eşti... o frunză într-un pom.

Ai uitat ca eu sunt vântul!?

Zbor spre soare ca un şoim.

Şi în adieri uşoare,

lin te leagăn... te adorm...

şi-ţi şoptesc vorbe duioase

şi că te iubesc, enorm…

Te ridic la cer, la stele,

te-ameţesc prin galaxii,

şi te las acolo, reao,

pe pământ să nu mai vii!

 

− Vântule, tu dragule,

toată vara-am fost geloasă,

eram tristă, de dor arsă,

mă visam chiar şi... mireasă.

Dar treceai pe lângă mine

erai veşnic călător

aşteptat de flori, de iarbă

cum să-ţi pese de-al meu dor?!

Uite, toamna stă să plece,

iarna-aduce flori de gheaţă,

acum poţi pleca, iubite,

mângâierea ta, mă-ngheaţă!

 

− Bine, plec, te las urâto,

dar să ştii, eu… te-am iubit!                                                                                           

− Iar mă minţi, suspină frunza,

şi pluti încet şi tristă,

spre pământul amorţit.

 

[Emil Dumitru]

Doamna Iris, vă mulţumesc pentru lectură şi mesaj.

Cu prietenie,

[Emil Dumitru]

Domnule Ion Lazăr da Coza, vă mulţumesc pentru lectură şi preţiosul sfat! L-am urmat!

Cu prietenie,

[lecu rodica]

O poveste de viata ,natura si simtirea s-au reunit intr-un pastel ...in care viata s-a scurs ca patima unei frunze...

Dialogurile potenteaza sfatul de taina,inspiratie este plina de forta de sugestie si duiosie...in acord cu sufletul de toamna...

Frumos!

[Emil Dumitru]

Dragă Mihaela, ai dreptate, dar mor spre a se naşte... altele, nu?

,,Copacii plâng cu frunze moarte pe alei

Iar paşii mei, se pierd în rătăcire...''

Cu prietenie,

[Emil Dumitru]

Domnule Mony, vă mulţumesc pentru lectură.

Cu prietenie,

[Emil Dumitru]

Vă mulţumesc foarte mult pentru ajutor, doamna Vasilisia, am modificat şi publicat varianta propusă de dvs.

Cu respect şi prietenie,

[Elena Mititelu]

Frumos! De acord cu Lisia!!

[Chris]

Dragostea dintre frunză şi vânt, am citit-o aproape ca pe o scenetă în versuri :)) Susţin modificările făcute de Lisia.

[Vasilisia Lazăr]

Mici modificări ca să respecte ritmul:

Toamna, vântul melancolic,                               

dojenea o frunză tristă:

− Astă vară erai verde,

acum galbenă… ce-artistă!

Vei cădea din pom, pe jos,

paşi grăbiţi te vor călca,

nimeni n-o să stea o clipă

să-nţeleagă drama ta.

 

− Vântule, iubitule,

vara lin m-ai legănat,

m-ai mințit, m-ai răsfăţat,

ai plecat şi m-ai uitat!...

M-a plouat, ploaie de seară,

m-a ars crud soare de vară,

ş-acum vrei să-mi spui că-ţi pare,

rău, ca jos eu am să cad!?

Hoinăreşte văi şi dealuri,

du-te, du-te, te-am uitat!

 

− Eşti şi rea şi răsfăţată,

eşti... o frunză într-un pom.

Ai uitat ca eu sunt vântul!?

Zbor spre soare ca un şoim.

Şi în adieri uşoare,

lin te leagăn... te adorm...

şi-ţi şoptesc vorbe duioase

şi că te iubesc, enorm…

Te ridic la cer, la stele,

te-ameţesc prin galaxii,

şi te las acolo, reao,

pe pământ să nu mai vii!

 

− Vântule, tu dragule,

toată vara-am fost geloasă,

eram tristă, de dor arsă,

mă visam chiar şi... mireasă.

Dar treceai pe lângă mine

erai veşnic călător

aşteptat de flori, de iarbă

cum să-ţi pese de-al meu dor?!

Uite, toamna stă să plece,

iarna-aduce flori de gheaţă,

acum poţi pleca, iubite,

mângâierea ta, mă-ngheaţă!

 

− Bine, plec, te las urâto,

dar să ştii, eu… te-am iubit!                                                                                           

− Iar mă minţi, suspină frunza,

şi pluti încet şi tristă,

spre pământul amorţit.

Îmi place. :)

[gina zaharia]

Am fost, pentru câteva clipe, şi frunză şi vânt...