Cuvinte de iubire nerostite

[Emil Dumitru]

În palme reci, ades eu simt durerea,

Când, nerostite, vorbe de iubire,

Se zbat mocnit, furându-mi mângâierea, 

Şi strigă fremătând, cătând ieşire.

 

Şi multe am, cuvinte nerostite,

Strânse cu sârg, o-ntreagă poezie,

Dospite-n timp, cu grijă plămădite,

Ce ard, făcând din pumnu-mi veșnicie.

Aveam multe de dat şi mult de spus,
Cât un vulcan erupt din paradis,

Cât un deşert cu soarele-n apus,
Cât zborul ’nalt al păsării Phoenix.

Dar, într-o zi, am vrut să le dau drumul,

Iar tu, te-ai rupt de mine și-ai plecat.

Am plâns privind la mâinile ca scrumul,
Și cât de trist și singur m-au lăsat...

[Emil Dumitru]

Doamna Gina, vă mulţumesc pentru semn!

Cu prietenie,

[Emil Dumitru]

Augusta, repetând acele cuvinte, am vrut să transmit un mesaj, dar... mesajul meu s-a risipit , pierdut, rătăcit, etc, pe drum şi la tine a ajuns doar repetiţia, îmi pare rău! Totuşi mă bucur, şi-ţi  mulţumesc pentru lectură şi că ţi-a plăcut ideea.

Cu prietenie,

[Emil Dumitru]

Doamna Lecu Rodica, în primul rând mă bucur că aţi înţeles mesajul, chiar dacă mai şchioapătă rău de tot, nu mă sperii şi nici nu mă supără critica, voi învăţa, sunt încă tânăr şi dornic de perfecţionare... apoi pentru lectură şi frumosul comentariu - eu îl percep încurajator! - postat de dumneavoastră. 

Cu prietenie,

[Emil Dumitru]

Domnule Ion, mi-am înghiţit bombona, aşa în mare grabă, iar o DOAMNĂ bucătăreasă, foarte pricepută în arta culinară o poeziei, a transformat tortul într-o frumoasă şi apetisantă prăjitură, mult mai gustoasă! 

Vă invit s-o gustaţi.

[Emil Dumitru]

Doamna Vasilisia, am publicat varianta propusă de dumneavoastră şi mă înclin cu mult respect! Vă mulţumesc mult pentru tot.

Cu prietenie,

[Vasilisia Lazăr]

Problemele semnalate de da Coza le-am văzut și eu. Totuși, mesajul mi-a plăcut, de aceea am muncit oleacă și am găsit următoarea variantă:

În palme reci, ades eu simt durerea,

Când, nerostite, vorbe de iubire,

Se zbat mocnit, furându-mi mângâierea, 

Şi strigă fremătând, cătând ieşire.

 

Şi multe am, cuvinte nerostite,

Strânse cu sârg, o-ntreagă poezie,

Dospite-n timp, cu grijă plămădite,

Ce ard, făcând din pumnu-mi veșnicie.

Aveam multe de dat şi mult de spus,
Cât un vulcan erupt din paradis,

Cât un deşert cu soarele-n apus,
Cât zborul ’nalt al păsării Phoenix.

Dar, într-o zi, am vrut să le dau drumul,

Iar tu, te-ai rupt de mine și-ai plecat.

Am plâns privind la mâinile ca scrumul,
Și cât de trist și singur m-au lăsat...

[gina zaharia]

apoi, o întindere de nori cu ploi seci au invadat o pânză de necunoscut...

semnul meu,

[Chris]

părerea mea este că aţi repetat de prea multe ori "cuvinte", "pumn" - oricum ideea e bună  chiar dacă sunt probleme de tehnică. citit cu plăcere :))

[lecu rodica]

Chiar daca tehnica mai lasa, pe ici colo cite o bresa,cum bine spune  da Coza,efuziunea sentimentala este una de exceptie.Ideea nerostirii,a cuvintelor incatusate/descatusate este marea aventura unama a universului.Precum actorul care se misca pe scena fara sa rosteasca nici o replica si care nu tace, ci vizualizeaza conotatia unui discurs interior,asa si poezia cuvintelor nerostite este confesiunea despre o anume stare...

Palmele  in care s-au strins neodihna si mingierea este asemeni miinii sfintilor in dreptul inimii,locul fidelitatii...

[Ion Lazăr da Coza]

Of!...

Cuvinte care se repetă infernal, rime care nu cad pe accent, versuri de opt dar și de paisprezece silabe...

Bomboana de pe tort - umorul involuntar: Dar… te-ai luat singură de mână şi ai plecat,

da Coza