Prima toamnă

[Emil Dumitru]

Copacii seculari, îngălbeniţi de toamnă, tac, 

Doar tinere vlăstare, sub bruma rece, zac.
E prima toamnă, ce mister în viaţa lor,
Schimbări majore, dar lente, de decor.

Şi bruma argintie, înnobilează ram,
Mireasă timpurie, sub vălul de maram,
Trec călătoarele prin nori, grăbind către apus,
Şi ţipă a-ntristare, că vara s-a cam dus.

Amurg de toamnă, o frescă bizantină,
Paleta unui pictor, penelul din lumină,
E prima toamnă, e prima lui iubită,
Pictată printre frunze, pe pânza arămită.

 

[Emil Dumitru]

Doamna Gina, vă mulţumesc pentru lectură.

Cu prietenie,

[gina zaharia]

Pictură pe toamnă, înrămată cu sufletul!

Frumos!

[Emil Dumitru]

Da Augusta, ai dreptate, sună altfel şi parcă intră şi mai bine în tonalitatea poeziei!

Mulţumesc pentru lectură şi sfat... şi eu care credeam că nu mai citeşti nimic din ce public?

Cu prietenie,

[Chris]

Şi mie mi-a plăcut foarte mult :))

Ca o mireasă timpurie, sub vălul de maram, - dacă scoateţi "ca o" sună mai bine, se înţelege că este o comparaţie

[Emil Dumitru]

Doamna Vasilisia, sunt încântat că vă place şi vă mulţumesc pentru lectură şi mesajul încurajator.

Cu  prietenie,

[Emil Dumitru]

Vă mulţumesc pentru lectură, domnule Ion Lazăr da Coza.

Cu prietenie,

[Vasilisia Lazăr]

Îmi place. E mult mai bine.

[Ion Lazăr da Coza]

Ceva-ceva mișcă în poezia asta.

da Coza