Prin troienele timpului

[gina zaharia]

Omul străzii verifică încuietorile orașului, și pavelele,

și castanii,  

sunt toate la locul lor, și sticla cu țuică în care-și îneacă bucuriile 

de demult,

așa i se pare că ursulețul de pluș nu l-a părăsit niciodată,

numai că s-a urcat în podul casei, podul cu ciori,

și-l aleargă prin troienele timpului.

 

Și se face seară într-o cutie de chibrituri

iar strugurii au umplut viile seci, escaladează toate gardurile  

așteptând fanfara melcilor.

Actorul de astăzi îl urăște pe cel de ieri,

dar îl înțelege pe cel de mâine.

S-a dezbrăcat de vise, le-a spălat cu apă de ploaie,

apoi le-a pus la uscat în Sahara.

Oricum nu știe nimeni cât de lung e drumul spre pace,

nici câte fire de nisip poartă în suflet,

când hrănește păsările câmpului se înalță dincolo de luminile sofisticate

și nu lasă niciun fulger să-i atingă tâmplele.

 

Întunericul îi acompaniază tăcerile, el zâmbește și salută

umbra celui plecat,

apoi își pune mâna sub cap și alunecă pe pârtia vieții.

De-ai ști câți bogați sunt aici, zice,

mă pierd printre ei, dar mă veți găsi repede.

Am plimbat toată ziua pâinea aceasta,

așa că nu e greu să pun ștergarul sub lună

și s-o împart  

cu  raza speranțelor.

 

[gina zaharia]

Sofi, Lucia, Carmen, Lisia, Valeria, Nicolae, Gabriel, Valentin, Ion, vă mulțumesc! Gânduri bune!

[gabriel cristea]

O tușă sensibilă, de un lirism remarcabil - peste acest microcosmos al omului străzii.

[nicolae vaduva]

De mult mi se pare că posibilitatea de a  marca sub un text „Îmi  place” este insuficientă și lapidară. Aș pune zece stele și aș aprinde câte cred eu. Aici le-aș aprinde pe toate. Mulțumesc, doamna Gina! 

[Valeria Merca]

O (altă) bijuterie lirică! :)

Admirație!

[Vasilisia Lazăr]

Doamne, dar e absolut fantastic ce ai spus tu aici, Gina! Și cum ai spus-o... Așa cum numai tu o poți spune. Nu mă mai satur să te citesc. 

[carmen popescu]

Cadrele oferite de tine, Gina, sunt fascinante. Imaginile se suprapun realizând o construcție simbol. Mulțumesc pentru bijuteriile metaforice oferite!

[Batmindru Lucia]

Un final demiurgic. Foarte frumos!

[Sofia Sincă]

Uf! Câtă tristețe ai semănat printre aceste iluzii. Ne porți prin povestea ta simbolistică prin trăiri contrastante: de la melancolia lentorii la suferinţă, de la nedreptate la vis, de la mizerie la entuziasmul gratuit. Nu mai vorbesc de revolta care se naște citind poemul tău, calm în aparență.

Poem cu valoare artistică deosebită unde imaginile euforice cuprind de fapt tragedii umane.

Felicitări!

Sofi