Precum jarul mistuind arcuiri de zadă

[gabriel cristea]

Ochii tăi de-albastru pur se-oglindesc în ape;

Ca fiorul de izvor ciute stând s-adape;

Păru-ți răvășit de vânt tainic îmi destramă

Selenare amăgiri prin păduri de-aramă. 

Mi te dai sub clarobscur, zbucium de menadă, 

Precum jarul mistuind arcuiri de zadă. 

În tăcere ți-ai strivit buzele în mine;

Sânii tăi mă-nfrâng vulgar printre ierburi fine. 

Simt urechea-ți fremătând ca o fiară care

Se răscoală când șoptesc: ,,Ești frumoasă tare!"

Pântecul ascuns de-abis se înalță-n valuri, 

Ca o scoică deschizând prea flămânde maluri. 

Cu sprânceana frântă-n piept mă întinzi săgeată

Și te am ca pe-un blestem, tremurândă toată;

Modelezi din suflet lut, mă prefac în ape, 

Ochii tăi din mine vor zorii să-și adape… 

[Monica Pester]

Senzual, senzual ! Senzual sălbatic, nu moleșit și fără chemare !

Excelent !

Parcă ar fi primăvară. S-a creat aici un val de emulație a dragostei, încât o găsești aprinsă la orice ușă ai bate.

Felicitări !

[Amanda Spulber]

"Simt urechea-ți fremătând ca o fiară care
Se răscoală când șoptesc: ,,Ești frumoasă tare!"... " Foarte frumos!

Dar de ce "Sânii tăi mă-nfrâng vulgar..."? De ce "vulgar"? Poate e în sensul de "cu nerușinare", dar tot nu-mi sună bine. "Vulgar" înseamnă în general ceva neplăcut. Poate "lasciv"? Iar imaginea cu scoica mi se pare cam obișnuită și prea sugestivă. E, desigur, doar părerea mea de cititor. Versurile pe care le-am citat la început mi-au plăcut mult.

[Dorina Cracană]

Ce versuri incitante si frumoase! 

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Cât de frumos!