Înveșnicire

[Vasilisia Lazăr]

(elidă)

Se reîntorc din pribegie preagrațioasele egrete –

Vibrează-n mine anotimpul fără de patimi și regrete.

 

Azuru-n cer se reaprinde, iar razele încep să fiarbă –

Topesc ninsorile cernite și-adulmec firul nou de iarbă.

 

Pădurea-și scutură urâtul, un tren mai zăbovește-n gară –

Iertările plutesc în aer, iubirea crește-n suflet iară.

 

Aleargă apele voioase, eliberate de omături –

Mă-nveșnicește primăvara în care tu îmi ești alături.

.

Probabil iarna nu s-a terminat, dar, în munții mei, din cauza încălzirii bruște a vremii, apele eliberate de omături chiar aleargă voioase. Și cum să nu simt în suflet primăvara? :)

[Mihaela Popa]

o încântătoare preagrațioasă poemă!

citesc, recitesc și iar recitesc

admirație!

[chindea maria elena]

Berbec fiind, după o poezie ca a ta, îmi vine să mă dau tumba prin iarbă uitând artrozele și vârsta din buletin (pe care oricum n-o prea bag în seamă dacă nu mă faultează ea prea tare), mai ales că momentan sunt la Râșnov, la o foarte bună prietenă, și văd și simt tablourile descrise de tine pe viu, între munți, pârâiașul rostogolindu-se zănatec printre maluri și pietre îmi sonorizează sufletul cu clopoțeii lui, așișderea poemei tale! Și pentru că tot m-am revărsat azi în confesiuni, mărturisesc că te-am „bârfit” cu o prietenă poetă de pe alt site, căreia îi spuneam ce surpriză uriașă mi-ai produs, deși te știu de mulți ani, cred că aproape de începuturile acestui site. Pentru că în cei șase ani de când am lipsit de aici, am găsit o altă Lisie! Tu știi că eu v-am apreciat întotdeauna pe voi, dovadă volumul de poezii dedicat, dar cumva, acum te-am simțit ca un fluture care a ieșit din cocon. E drept că Ion, dincolo de poet, era o personalitate copleșitoare, și se poate să-ți fi umbrit oarecum cuvântul fără intenție, doar prin ființare, cert este că transformările tale uriașe sunt de netăgăduit. Chiar dacă iau în considerare și pierderea/nepierdere a lui Ionică! Cunoașterile și limpezirile tale sunt de pe alt palier, mult mai profunde, locuirile tale în cuvânt (poezie sau com) mult mai conștiente de ceea ce te primești și te accepți că ești! Nu pot decât să te felicit pentru devenirile tale!

[Vasilisia Lazăr]

Dan, cuvintele și aprecierea ta sunt pansament pe suflet! De fiecare dată când pun o poezie, aștept verdictul tău așa cum îl așteptam pe al lui Ionică. Cu emoție și puțină teamă. E de bine, să știi. Dar știu că știi. Și știi și de ce. Mulțumesc cu drag!

[Vasilisia Lazăr]

Nimic fără iubire, Monica! Ea și numai ea e primăvara din suflet. Te îmbrățișez!

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc, Nicoleta, fată sensibilă! Cu drag!

[Vasilisia Lazăr]

Un mărțișor pe care l-am dăruit cu tot dragul, Grig. Mulțumesc mult!

[Vasilisia Lazăr]

Alex, când și dacă îți dorești cu adevărat ceva... se împlinește. Mulțumesc pentru lectură și semn! Cu drag!

[Vasilisia Lazăr]

Maestre Valeriu Anghel, iarăși mă onorați cu prezența. Considerație!

[Vasilisia Lazăr]

Domnule Katin, muntele, acest uriaș cu fruntea-n soare, m-a inspirat întotdeauna. Mai ales că îl am atât de aproape... Vă mulțumesc cu drag!

[Vasilisia Lazăr]

Gabriela, poate aduc primăvara. Mai ales în suflete. Mulțumiri și îmbrățișări!