hoarda

[petrut dan]

am uitat chipul tău ca un om

nu deosebesc

moartea

aruncă în afara timpului amintirile

după greutate

sufletul pereche poate fi recunoscut

în oricare trup

scriu cu majuscule nu suntem singuri

 

mă prefac adormit când aud fructele coapte

chicotesc între ele cât să fiu fericit

nu-mi place războiul nici sângele scurs

pe pământ

trebuie să-mi hrănesc turma

 

ca pentru întâiul născut țiitoarele îmi culeg

mandragore

nu vor să fie spălate atât sunt de rele

le voi fierbe și mânca într-o noapte

 

am cerut pâine și pești să fac un miracol

creștin mi-am făcut semnul și-am zis pentru

liniștea mea

scoate masa afară

 

stăm pe butuci povestind

dumnezeu ne spală picioarele

 

 

[petrut dan]

Mulțumesc frumos, 

- domnule Ioan, Nuța și Mihaela, scuzați târziul, dar pur și simplu, n-am scuză!) Data viitoare, voi fi mai prompt, noapte liniștită să aveți!

[Mihaela Popa]

pătrunzător, filosofic, minunat!

[Nuta Craciun]

Da, place la nebunie... căci fiecare dintre noi este o jumătate de om despărţită de întregul ei și tot ce ne-a mai rămas astăzi din forma noastră perfectă de la început, este iubirea, ea este răspunsul căutărilor eterne ale jumătăților noastre incomplete. 

[Culiţă Ioan Uşurelu]

Excelent!

[petrut dan]

Bună dimineața, și ție, Lisia, mi-ai făcut așa o poftă de viață și cântat! )) Da' nu știu cum mi-a scăpat, probabil ai tu ceva în felul cum comentezi și, mai ales scrii, că nu pot face abstracție, iar, la tine sunt legate, lucru mai rar ca cineva să scrie la fel de frumos și cald și atunci când creează, dar și atunci când răspunde vreunui act astistic! Probabil de aici reacția asta ca o bucurie la felul în care ai comentat! Știu că sunt lucruri greu de crezut, dar ce nu face arta din om!) Și nu știu cum îmi vine să-l parafrazez pe Gib Mihăescu și să spun și eu „orice bărbat are o rusoaică în mintea lui”. Mulțumesc comentariul și viața!)

[petrut dan]

bună dimineața, 

Manuela, da ce înfloritură!)) Chiar m-am certat cu un presupus  critic care nu înțelegea finalul, ba chiar îmi sugera să-l mai finisez,  știi tu, de-ăștia care se mai bagă în seamă cu mine să le crească rating-ul de țară!))) Și clar, fără să vreau, am comparat ce ai scris tu și fără nicio ezitare, inteligibil, la obiect și argumentat, deși noi suntem autori și nu avem pretenții de critici( cel puțin eu) precum respectivul care mi-a scris de parcă i-ar fi căzut cuvintele din buzunare și nu știa pe care să-l recupereze primul!)) Dincolo de acestă rupere de ritm, pe care sper că o înțelegi și o accepți ca fiind un compliment pentru comentariul tău, îți mulțumesc , și te felicit pentru ansamblul armonios, plăcut și inteligent, pe alocuri strălucitor, pe care mi l-ai lăsat în pagină!  Să ai o zi pe măsura lui!)  

[Vasilisia Lazăr]

Ce frumos recreezi mitul androginului! Un bărbat din milioanele de bărbați dorește pe o singură femeie din milioanele de femei. Iubirea, aici, transcende timpul și spațiul.

am uitat chipul tău ca un om

nu deosebesc

moartea

aruncă în afara timpului amintirile

după greutate

sufletul pereche poate fi recunoscut

în oricare trup

Excelent alese mandragorele, neapărat să le fierbi și să le mănânci! Îs răle da' bune. :))

Și iarăși un final magistral. Ți-ai făurit un program estetic din spiritualizare a emoției, iar scriitura ta e deja stil profund personalizat. Drag de tine și poezia ta! :)

[petrut dan]

Ia uite te la ea!!?? Revin!))

[Manuela Munteanu]

Ai o viziune amorfă asupra dragostei, dar, cu o putere de abstractizare ieșită din comun și o estetică proprie, o parcurgi până dincolo de semnificațiile biblice. Faci un excepțional joc ideatic, un paralelism între viață, clădită pe căutarea fără pregetare a sufletului pereche și credințele ortodoxe,  prin sublimarea acestei căutări într-o adevărată escatologie. Natura participă în mod activ la această metamorfozare. Plantele și fructele nu sunt doar martore, sunt elemente transformatoare ale eului liric, îl salvează de zbuciumul ce-i istovește sufletul și îl înalță spre miracole divine. Dorința de primordial (hoarda, turma) devine dorință de sacru, prin întâlnirea cu Dumnezeu. Felicitări,  prietene! (Sper că ți-am adus un zâmbet. Sunt și adevăruri în această ,,înfloritură" :).