vase de lut

[petrut dan]

vase de lut

 

ar fi trebuit să cunoști omul

de urât începe să cânte

subiecte mărunte sau lucruri incerte

cine să-l certe

 

miroase a hoit după ce s-au retras

apele

pleoapele

în vitrina de ploi aranjate pe țări

opresc două trenuri nervoase mulți călători

și doar patru zări

 

avocatul propune un toast și eu cred

că-i

pâine

pentru ziua de mâine

îmi caut un pom

din atom în atom

de copil îmi plăcea să ascult

la cei mari

snoave și vorbe de dor

solitari

ochii tăi mă fixează sticloși

cu părinți ortodocși

nici de moarte nu-mi pasă

ceața-mi vine pe umeri o broască

țestoasă

 

mă ceartă că nu-i potrivită

un sfinx în genunchi omenește

sufletul meu-șarpe prudent îl evită

 

iar le-nflorește!

[petrut dan]

bună seara, doamnelor, 

- Chris, mulțumesc pentru trecere și semn, apreciez!

- Mihaela, mă bucur de aprecierea ta, mulțumesc!

[Mihaela Popa]

tare frumos, poezie armonioasă ca un cântec, fascinant

mă-nclin!

[Chris]

in freestyle, frumos! 

[petrut dan]

Lisia, ca de obicei  dragă trecerea ta pe aici,  am citit poemul pe care mi l-ai lăsat, este un poem puternic, iar finalul m-a emoționat la fel ca „Où sont les neiges d’antan?” versuri care , pentru mine au și altă semnificație, Cântec pentru Fancois Villon a fost cîntecul  care alături de Bună seara ,iubito a reprezentat debutul meu pe scena Serbărilor Scânteii Tineretului, dar asta este cu totul altă discuție!)) Seară minunată, să ai, doamnă a poeziei iubirii!)

[petrut dan]

Bună seara, 

-Manuela, io zic că sutem prieteni, și ne mai glumim un pic , nu trebuie să iei foc, din prima, ca să zic așa, tu ai vrut să-mi lași niște răutăcisme, iar eu am zis să-ți răspund din textul sub care ai scris, oricum versul e si de bine și de interpretat, da' nu înseamnă că trebuie să-i dai neapărat conotații negative, uite și tu câte cuvinte îți scriu eu și câte tu! Economico!)

[Vasilisia Lazăr]

„S-au răzvrătit de la o vreme şi ploile...
nu mai cad liniştite şi bune
ci în vârtejuri
şi puhoaie năvalnice
de bidivii lichizi
ce nechează sălbatec
prin norii de smoală!

Sub ropotul lor
vijelii şi bulboane
muşcă pământul
şi-l cară la vale
în cavalcade drăceşti!

În urma trecerii lor
rămân şleauri adânci
apocaliptice semne
de nămol şi prundiş
peste tot...

Ploile nu mai sunt ploi
ci diluvii
ce se reped spre pământ
cu un hăuit de bombarde...

Ce mirifice
şi vesele erau ploile
copilăriilor noastre!...”

(Vasile Neagu-Scânteianu)

Am înțeles exact mesajul tău, Dan. Așteptăm să se liniștească ploile acestea nebune și să se vindece pământul. Avem nevoie de soare. Magistrale metafore în poemul tău. 

ar fi trebuit să cunoști omul

de urât începe să cânte

subiecte mărunte sau lucruri incerte

cine să-l certe

 

miroase a hoit după ce s-au retras

apele

pleoapele

în vitrina de ploi aranjate pe țări

opresc două trenuri nervoase mulți călători

și doar patru zări

[Manuela Munteanu]

Bine, Dan, nu voi mai ieși din tiparul laudativ. Să vezi atunci ce le-nfloresc! Zi cu bune!

[petrut dan]

Mulțumesc, domnule Ioan pentru popas și semnul lăsat, mă bucură atenția dvs, cu stimă!

Gabriela, și ție îți mulțumesc, deși este destul de târziu, încă suntem aici, ne citim și găsim timp și pentru cuvinte frumoase, asta înseamnă că poemele  plac , iar pe noi, autorii, nu poate decât să ne bucure acest lucru! Mai treci!

[Gabriela Raucă]

Versuri profunde, care lasă loc pentru interpretări diferite, dând libertate cititorului să privească tabloul, ascultând simfonia lui ori a destinului. De fapt, o doină pare a fi începutul...

Mi-a plăcut să citesc poezia, auzindu-i versul, fiindcă... „de copil îmi plăcea să ascult

la cei mari / snoave și vorbe de dor”

Superb poem!

[Culiţă Ioan Uşurelu]

Deja am început să vă citesc cu regularitate. Poezia pe care o scrieți e una înalt calitativă. Felicitări!