Elegie autumnală

[Corneliu Neagu]

Se plimbă cărțile pe etajeră,

eu le privesc mirat dintr-un ungher,

parcă-au venit acum din altă eră,

învăluite-n falduri de mister.

Alerg cu gândul înapoi, prin vreme,

pe-o margine de visuri te zăresc,

surâsul tău încearcă să mă cheme

dar zâmbetu-ți îmi pare nefiresc.

 

Aud și vântul care bate-afară

cu frunzele desprinse din copaci,

aduse la fereastră către seară

când te aștept să vii, să mă împaci.

Mâhnirea mă cuprinde dintr-odată,

rafalele de-afară se-ntețesc,

mă-ncearcă o senzație ciudată,

pe etajeră cărțile vorbesc.

 

Îmi amintesc despre iubirea noastră,

rămasă-ntr-un trecut nedefinit,

privesc uimit afară prin fereastră,

parcă te văd la margini de zenit.

Dar visul te aduce mai aproape,

pe dunga unui gând fără hotar,

când luna ridicată dintre ape

te reașează-n domul de cleștar.

 

Acolo mă aștepți îngândurată,

alerg prin ceața vremii înapoi,

dar visul meu se rupe dintr-odată,

sub etajeră văd pereții goi...!

[Corneliu Neagu]

Stimată doamnă Gabriela Raucă, vă mulțumesc, cu prietenie și respect, pentru aprecierea elogioasă a versurilor mele din această poezie! Onorat

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc, stimate prieten și coleg de condei Mihai Katin, pentru popas, lectură și comentariul superb pe care l-ați scris aici! Onorat!

[Corneliu Neagu]

Stimată Doamnă Maria Mitea, vă mulțumesc, cu prietenie și respect, pentru popasul făcut în lumea versurilor mele, pentru comentariul select așezat aici, care mi-a produs o emoție binefăcătoare! Onorat!

[Gabriela Raucă]

Ce poezie superbă, plină de muzicalitate și profunzime! Am citit-o și recitit-o cu mare plăcere. Prețuire!

[Mihai Katin]

Se plimbă cărțile pe etajeră,

eu le privesc mirat dintr-un ungher,

Acolo mă aștepți îngândurată,

alerg prin ceața vremii înapoi,

dar visul meu se rupe dintr-odată,

sub etajeră văd pereții goi...!...este  superba  aceasta  rotunjime perfecta  a poemului  ,inceput  si   sfarsit   in  aceeasi  imagine  de o  nostalgie   extraordinara!

[Maria Mitea]

Domnul Corneliu Neagu, aveț aici un poem de toată frumusețea, curge ca o apă cristalină! 

Parcă nu e nimic nou, fiecare cuvânt e firesc, așezat cu pricepere, și totuți poemul transmite alceva. Transmite suflul poetului de o puritate și gingășie de copil,

care poartă cititorul printr-o gamă de stări,

emoții.  

Cu bucuria lecturii!