De-a v-ați ascunselea

[Monica Pester]

În al șaptelea nor

Din al șaptelea cer

Mai rămâne un dor

Când, în jur, toate pier

O grădină de vise 

Am primit la-nceput

Peste gânduri ucise 

Respiram, punând scut.

M-am iubit în Eden,

M-am iubit peste flori

Răsăritul peren 

Se-ntrupa în culori.

Demiurgul lăsase

Seminții pe pământ

Frământări reîntoarse

Și un singur Cuvânt.

Am murit nu o dată,

Ca-ntre umbre s-ascund,

O clepsidră ciudată

Și un suflet fecund.

[Monica Pester]

Domnule Katin, vorbele dvoastră sunt asemenea jarului oferit unui mânz 

gata de zbor. Mulțumesc  !

[Mihai Katin]

Șapte sunt sacramentele care stabilesc raporturile între Christos și Biserică, iar
pe cruce, Isus Christos a rostit șapte cuvinte. Cartea Apocalipsei are ca pivot central cifra
șapte: șapte Biserici, șapte candelabre, șapte stele în mâna lui Christos, șapte duhuri, șapte
sigilii, șapte trompete ale celor șapte îngeri. Templul lui Solomon a fost construit în șapte
ani, șapte ani fiind vârsta simbolică a rațiunii, iar cartea Proverbelor spune că „cel drept
păcătuiește de șapte ori pe zi“ (Prov. 24, 16). Mai putem adăuga cele șapte virtuți teologale
cărora se opun cele șapte păcate capitale, cele șapte daruri ale Duhului Sfânt,...

ultimul  catren este   exceptional  prin  viziunea  exemplare a supra sensului  mortii  care aici  are  o  ciudata putere a unei  mistice renasteri intre clepsidra si  sufletul  fecund...

cu  pretuire!

[Monica Pester]

Lisia, îmi cântă sufletul la vorbele tale !

[Vasilisia Lazăr]

Da, un suflet fecund care ne dăruiește multă Poezie. Probabil că, și în alte vieți, tot asta ai făcut.  

Îmi place mult prima strofă.

[Monica Pester]

Mă înclin, Gabriel Cristea !

[gabriel cristea]

Minunat!