Știu

[Monica Pester]

Știu că iarba moștenește,

Viul inimii Pământ

Știu cum verdele-i șoptește

Apei ploii, legământ,

Și când ciutura o scaldă

Într-un abur de sfințire,

Crește ca o acoladă 

Înflorită de iubire.

Știu și marea cum respiră,

Din adâncuri se-arcuiește,

Și-albatrosul cum se miră

- Doamne, nu se mai sfârșește -

Toate știu că sunt înscrise

Și bătute în argint

De când trupul devenise

Doar o cupă de alint.

Și-atunci, cum crezi că-i ușor

Să te-mbarci și să plutești

Pe deasupra anilor,

Fără să te îndoiești ?

[Denisa Curea-Popa]

Cu bucuria lecturii, felicitări! 

[Corneliu Neagu]

Vers clar și frumos care stârnește emoții plăcute cititorului!

[Ada Nemescu]

Da! Suav, convingător și proaspăt cuvânt!

Felicitări  aDa

[Vasilisia Lazăr]

Ce frumos, Monica!

[Monica Pester]

Sunt copleșita de toate aceste aprecieri . Vă mulțumesc in corpore și, mai mult, fiecăruia în parte. Nu-i ușor sa îți menții echilibrul sub o lupă atât de fină !

[gabriel cristea]

Minunate versuri! 

[bolache alexandru]

Versuri simple și frumoase, corecte din punct de vedere prozodic. 

[Mihai Katin]

Toate știu că sunt înscrise

Și bătute în argint

De când trupul devenise

Doar o cupă de alint....cata inspiratie in acest  catren ce da o  stralucire aparte poemului .

am citit un comentariu  al  d-voastra mai  jos ,este inteleapta si  modestia  dar  daca  scrieti  poeme  precum cele postate in ultima vreme va rog  sa renuntati  la formula clasa pregatitoare  doar  sunteti  o  poeta nu un poet, ce naiba!

[Constanța Popescu]

Am vrut să ajut la autodepășirea unei faze, în care tatonăm, învățăm și creștem. Toți au fost ”mici”. Când vrei ceva, poți. Citești mult, acumulezi, decantezi și vezi ce rămâne...Dvs. aveți cu ce, aveți poezie.

[Monica Pester]

Oh, dnă Constanța Popescu, sunt convinsă ca standardul dvoastră este extrem de ridicat . Eu sunt doar la clasa pregătitoare în poezie . Nu voi fi niciodată un Blaga, Nichita, Păunescu sau Constanța Popescu. Nu vă mai pierdeți vremea cu mine. Mulțumesc mult.  Cu stimă,