Facerea

[Monica Pester]

Tu, doar, știai să dezlegi

Hieroglifele din mine,

Scrise-n pergamente-ntregi,

Scrise-n fier și scrise-n rhune

La vremea când vin cocorii

Să-și împartă cerurile,

Risipind parcă și norii

Deschizându-și pliscurile

Numai tu, înger căzut,

Numai tu le-ai stat în cale,

Unde-ai fost de la-nceput,

Când Cuvântul Său, agale,

Apărea peste pământ 

Cu Geneza peste noi,

Ca să facem legământ 

Prin unire doi cu doi  ?

Să pășim apoi spre Arcă,

Eu perechea ta sortită,

Cu sidefu-a frunții marcă,

Tu, cu pacea-ntipărită

Și mereu, pe lângă veacuri

Să-nvățăm ce-i nemurirea,

Dintre coamele de valuri

Să ne amintim  menirea.

Căci dacă din coasta ta

M-a făcut Domnul pe mine,

Eu sunt cea mai mândră stea, 

Tu, vin vechi, în vase pline

Hieroglife-atunci dispar,

Suntem doi delfini pe boltă,

Ce-și comunică-n sonar

Tainele, când pleacă-n voltă.

[Vasilisia Lazăr]

Poezie reușită! Bune soluțiile aduse de Gabriel. 
Nu mai lăsa pauză după semnele de punctuație! Lipește-le de cuvânt și, după aceea, lasă pauză!

Prin unire doi cu doi  ? - Prin unire doi cu doi?

Sunt vreo 2-3 locuri cu câte două blancuri între cuvinte. Se lasă doar un blanc.

Am citit cu drag.

[Monica Pester]

Mulțumesc mult, Gabriel Cristea. Am percutat, evident fără supărare , commentul. Drept urmare, am preluat, gestionat și aplicat sugestiile. Weekend luminos !

[gabriel cristea]

Mirabile versuri, chiar dacă pe alocuri sunt niște scăpări de ritm: ,,să ne creeze pe noi" (o Geneză peste noi); ,,să ne culegem menirea" (să ne treierăm menirea); ,,Pe frunte, sidef de marcă" (cu sidefu-a frunții marcă). Sper să nu vă supărați pe mine! 

[Mihai Katin]

acest  inger  cazut  ce pare un  imprevizibil  Adam dar nu acela dintai,nu,  aici  este  barbatul -adamic  descifrat  in catrenul :

Căci dacă din coasta ta

M-a făcut Domnul pe mine,

Eu sunt cea mai mândră stea, 

Tu, vin vechi, în vase pline.....acest  insotitor  spre arca  unei  lumii  dezirabile, cel  cu  care  se poate invata  nemurirea,Domne  ,ce femeie nu  si-ar  dori acest  lucru!....finalul  este  ca o  alta  poveste  venita din  vremuri  hieroglifice  si  semnul  delfinilor  este  sensul  calatoriei   marine  in care  se vor descoperii tainele ceresti  caci  delfinii  sunt sus, o  constelatie metaforica  a sufletului...

cu pretuire!

[ALEXANDRU MAIER]

O hiperbolă feerică despre sufletul pereche.Nu știu, poate un pic face risipă de cuvinte pompoase. Posibil numai așa se putea transmite cele resimțite.  Cea mai mândră stea, să învățăm ce-i nemurirea, Unele rime, gen ultima strofă mi se par oarecum forțate. În mare are mult diafan.