Dacă visezi arome ce se-ascund

[Manuela Munteanu]

Prin ce ținut străbați păduri, hoinar
Și nu te-mbie trupul meu fierbinte,
Ispită-n diafanele veșminte,
Festin zeiesc din lapte și nectar?

Prin care iad aprinzi lumini haihui
Și n-ai habar că într-un rai din noapte,
Te-așteaptă bezna grea din boabe coapte,
Păcatul nemușcat din dulci gutui?

Pe gura mea cu chef de vin fructat
Dintr-un sărut, ca zmeura cu rouă,
Un tresărit stă despicat în două,
Între o sorbitură și-un oftat.

Dacă visezi arome ce se-ascund,
Dar se predau din vrana lui îngustă,
Adună-le cu poftă și degustă
Cu valuri de alint, ce mă scufund.

[Manuela Munteanu]

:) Dacă pot să aleg eu, atunci aș prefera să-mi spuneți pe numele mic și să-mi vorbiți la persoana a II-a singular. Dar obiecțiunea mea s-a referit la acel ,,doamnă Munteanu", ca la un ghișeu de reclamații. Mulțumesc pentru flexibilitate! Ar fi un salt cu tsukahara, dacă îmi veți respecta dorința. :))

[gabriel cristea]

 Doamnă Manuela Munteanu, să-mi spuneți cum preferați să mă adresez! Sunt foarte flexibil! :) 

[Manuela Munteanu]

Mulțumesc pentru trecere, Dan!

[Manuela Munteanu]

Am ales titlul după concretețea, siguranța dorințelor mele. Improbabilitatea lui ,,dacă" nu m-a convins că bucățica aceea de poezie ar fi un titlu potrivit. Însă, la cererea publicului inspirat, voi modifica. :) Mulțumesc pentru sugestie și apreciere, domnule Gabriel Cristea! P.S. Ar fi nepotrivit, sau prea mult, să vă cer la rându-mi ca formula de adresare să nu fie într-atât de oficială? Utilizarea exclusivă a numelui meu de familie creează o distanță, cred eu nejustificată. 

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc, doamnă Floare, pentru popasul plin de afecțiune!

[gabriel cristea]

Poemul este absolut fermecător ,,Dacă visezi arome ce se-ascund", ca titlu ar fi bun.