Cântec de bun rămas

[Grig Salvan]

pe tine doar te-am cunoscut
și singură mi-ai dat lumină
rai câștigat și rai pierdut
grădina domnului, grădină!

și para focului fecioară
în tine doar o am văzut
pe sub caișii care-nfloară
Femeia o am cunoscut!

în heleșteu cu pești de aur
m-ai învelit și m-ai scăldat
cu sânge gros de negru taur
m-ai întărit și îmbătat!

din poame care-au putrezit
îmi pregătești ultima cină
de adormire sunt gătit
grădina domnului, grădină!

[Grig Salvan]

În comentariul anterior observ că s-a strecurat o mică greșeală de scriere, din neatenție am scris ”prenume” dar evident e vorba de pronumele personal. :)

[Grig Salvan]

Mulțumesc tuturor pentru vizită și comentarii! Îmi pare rău că nu s-a înțeles topica din strofa a doua, cu prenume pre-pus verbului aflat în perfectul compus, o topică arhaică, baladescă, ce apare încă din Biblie (vezi soacra lui Sfântul Petru  ”Și o au privit pre ea Iisus și s-au mirat...”) dar și la poeți moderni precum Arghezi (”O a văzut din cer pre ea” - poezia Mâhniri).  Înseamnă că nu e atât de cunoscută și familiară această topică livrescă arhaică, așa cum credeam eu. :) 

[Valeria Merca]

Strofa aceasta trebuie refăcută: 

„și para focului fecioară

în tine doar o am văzut
pe sub caișii care-nfloară
Femeia o am cunoscut!” - așa nu!

[Sofia Sincă]

Bună ca și prozodie, expresivă și curată, atât cât se cere de lungime, concentrată.

Dar incorect, doar o am văzut și o am cunoscut! Nu se conjugă în nici unul dintre cazuri, verbul a vedea în acest mod. Eu știu că-ți lipsește o silabă... :)) dar nu asta este cea mai potrivită.

Am citit cu plăcere,

Sofi

[Nădejde Angelina]

Mi-a plăcut!