Butterfly! Butterfly!

[Grig Salvan]

voi zbura cândva
numai prin forța
trupului meu
ca orice zburătoare...

lucrez de mult la aripi
nespus de ușoare
și-mi învăț zi și noapte
fiecare celulă să zboare

iar într-o bună zi
voi chema presa
și lume peste lume
și voi zbura eu primul
dintre oameni...

îmi voi scrie pe aripi
cu litere mari, "butterfly"
voi fi un mare eveniment
oriunde voi apărea în zbor

și toată mulțimea de jos,
unduind și vuind ca marea,
mă va aclama într-un glas:
"butterfly!... butterfly!..."

[Grig Salvan]

Mulțumesc, Sofia, pentru comentariu și apreciere! În copilărie, citind Legendele Olimpului, nu am îndrăgit Zeii, pentru că erau prea aroganți și disprețuitori față de muritori! Am iubit și iubesc Eroii, mai cu seamă trei dintre ei: Icarus, cel care a vrut să zboare cu propriile-i puteri, Sisif, cel care i-a sfidat pe zeii care l-au condamnat (dar el a găsit sensul și plăcerea vieții în însăși lupta cu soarta la care a fost condamnat) și Prometeu, cel care a furat focul de la zei și l-a dăruit oamenilor.  Zborul meu e înainte de orice dorul de libertate, dar și o încercare de ridicare deasupra lumii mediocre și ingrate, comune și fade, deasupra micimii oamenilor și scopurilor lor. Un fel de ridicare deasupra mulțimii amorfe și de individualizare printr-un act mai presus de „omul comun”. Un fel de „luceafărul” eminescian, dar numai ca o simplă analogie, păstrând proporțiile valorice, bine-nțeles! :) 

[Grig Salvan]

Ada, mulțumesc pentru mesaj! Expresia „copilării serioase” e definitorie pentru poezie în general și pentru un anumit gen de poezie în special. Poetul e un etern copil, ingenuu și jucăuș, „farmecul e jocul”, spunea cineva. Dar jocul e serios prin tematica gravă. Tema zborului m-a obsedat de copil. Visam să zbor la propriu asemeni unei păsări sau unui fluture, cu aripi făcute de mine asemeni lui Dedal pentru Icarus! Caietele și carnețelele mele de copil sunt pline de proiecte ale unor dispozitive de zbor individual bazat doar pe forța corpului uman. Invidiez și azi păsările și fluturii și mă uit cu ciudă uneori că lor li s-a dat zborul liber, dar nouă, oamenilor, nu! :) 

[Sofia Sincă]

Alergând pe drumul vieții visăm, dorim. Tu visezi să zbori și faci antrenament. De fapt viața e scurtă și plină de ingratitudini, încercări chinuitoare, se încalcă reguli. Zborul poate fi una dintre ieșiri.

Interesant și bine lucrat mesajul!

Sofi

[Ada Nemescu]

Copilării serioase :))

Acest antrenament pentru zborul surpriză, este viața toată cuprinsă între bătăile de aripi ale fluturelui destin, vulnerabil, surprinzător curcubeu...

Cred că ai surprins nevoia de zbor, universală

aDa