Șansa la o moarte decentă (mențiune concursul de poezie "Romeo si Julieta la Mizil ")

[Camelia Florescu]

Poate numai disperarea sedilei prinsă ca o agrafă sub cuvântul nerostit,
Sub prima literă a unei conjuncţii ce leagă apele din noi
Poate numai ţipătul înalt al războirii trupului cu sufletul în prag de dor
Sub amiaza ce ne suntem unul altuia,
Poate numai necuprinsa veghe dinspre înlăuntrul albului spre ochiul uitării
Sub şenila unui dialog deşuchiat între mine şi răscumpărarea păcatelor mele,
Poate toate acestea vor aduce lumina înapoi spre şansa la o moarte decentă,
A ciocârliilor şi fluturilor cântecelor mele necântate
A desţelenitei aşteptări a dragostei mele pentru tine.
Poate îmi sunt, poate mă am, dar nu te găsesc în mine când te strig.
Poate m-ai chemat , m-ai tăcut în frunze, m-ai sorbit în cuşma ploilor,
Poate ne-am întâlnit la marginea cioburilor de sticlă din secundele tăcerii,
Poate ne-am avântat nesocotiţi spre săratele lacrimi ale depărtării dintre noi
Dar cine poate şti dacă ne-am ridicat în altă viaţă cetăţi din păducel şi iasomie ?
Cine poate şti câtă iertare mai avem în faldurile sufletului nostru albastru?
Dacă îngenunchem în iubire, ingenunghem şi-n cifrele din vârstă noastră.
Dacă lăsăm metaforele să ne troienească, lăsăm şi brâul regretelor descheiat
Dacă torţele din noi nu mai lasă urme pe ziduri , pe nisip, prin unghere
Dacă spaţiul de respiro între sărutările de ieri şi cele de azi se-nchide trist,
Nu mai rămâne loc pentru aripi să se desfacă de lângă trup şi să zboare.
Niciun vârf de zahăr în plus, nicio mână de lavandă pusă-ntre rufe ,
N-ar putea să întoarcă iubirea în catarg , dacă ea nu mai este în noi.
Şi astfel, mă gândesc că mai este o şansă la o moarte decentă
A acestor ultime zvâcniri ale venelor dragostei noastre fără perfuzii.
Îmi doresc împuţinarea durerii ca un susur de pârăiaş ce seacă încet,
Ca un miez de pâine ciugulit pe pervaz de rândunelele înfometate de viață
Ca o brazdă de iarbă crescută în timp peste solzii uitării.

[chindea maria elena]

Hi hi hi Lisia, am auzit de atâtea ori termenii ”simplu și firesc” ca amprentă a valorii. Așa o fi - dar de nu-i coroborat cu personalitatea fiecăruia, e o simplă afirmație fără acoperire în magia realității. Dali numai ”simplu și firesc” nu s-a manifestat - îi anulează asta genialitatea? Și marii creatori sunt fascinanți tocmai pentru că ies din uniformizarea acelui ”simplu”, și propun un filtru deosebit minunii de-a fi! Munca/robia creatorului este de a fi martor mărturisitor al tainei vieții în felul lui unic, curățindu-și oglinda exemplar! Și acolo e de șlefuit, iar și iar!....   

[Vasilisia Lazăr]

E frumoasă, dar e prea stufoasă și poate prea lungă. De fapt, ce era de spus s-a spus. Felicitări pentru premiu și nu uitați: adevărata măreție vine de multe ori din simplitate. Cu drag,

[Camelia Florescu]

Mulțumesc sincer pentru comentarii și explicații, Maria.Apreciez mult.

[chindea maria elena]

Ai câteva metafore reușite dar pentru că sunt multe cuvinte de umplutură, aproape că se pierde frumusețea lor. Țin minte că primul sfat cu adevărat valoros în privința poeziei pe care l-am primit acum câțiva ani eu, a fost ăsta: POEZIA TREBUIE SĂ SUGEREZE nu să explice! Cu EXPLICATUL se ocupă romanul (și nici acela în ultima vreme)!  Dacă paloșul (ideii, metaforei) este îmbrăcat în pâsla atâtor și atâtor.... el nu taie în carnea noastră ci.... Felicitări ptr. mențiune..........

[Camelia Florescu]

Mulțumesc tuturor pentru lecturare și sfaturi, pentru caldele cuvinte.

[Nădejde Angelina]

Felicitări pentru menţiune!

[Valeria Merca]

Camelia, întâi te felicit şi eu pentru menţiunea dobândită la concursul de la Mizil. Din postările tale de până acum se vede tendinţa de a dezvolta ideile, de a repeta anumite expresii, cuvinte. Este stilul tău. Repetiţia în poezie are rolul ei, bine definit. Este figura de stil care constă în folosirea de mai multe ori a aceluiaşi cuvânt sau a mai multor cuvinte, pentru a sublinia sentimente, idei, impresii, însuşiri.

Ex: În poezia Scrisoarea III de Mihai Eminescu, repetiţia "vas de vas" relevă mulţimea turcilor care au trecut Dunărea în anul 1394 pentru a-i ataca pe români la Rovine.
Dacă ai concentra ceea ce vrei să spui, cred că ar fi mult mai bine.
cu drag,

[Ion Lazăr da Coza]

Și eu sunt de acord că prea ai dezvoltat subiectul.

Scrierea, în sine, e frumoasă, dar nu și interesantă (asta vine din ceva mister).

da Coza

[Sofia Sincă]

Felicitări pentru premiu!

Din punctul meu de vedere textul este mult stufos, este foarte explicit, are multe erori lirice.  Mesajul este interesant, dar nu mai este mult și nu se mai distinge din  stuf.

Exemplu, dacă luăm acest vers găsim de toate: A acestor ultime zvâcniri ale venelor dragostei noastre fără perfuzii. aliterație - A acestor; prea mult genitiv - A acestor ale venelor dragostei noastre; ritm defectuos, sacadat. Trebuie să te oprești după fiecare cuvânt, aproape.

Dar gusturile nu se contestă.

Am citit,

Sofy