aniversare

[Vasilisia Lazăr]

e ziua ta și-am vrut să-ți cumpăr o carte

dar pentru că nu am găsit niciuna care să cuprindă

toate cuvintele de dragoste pe care aș vrea să ți le spun

am hotărât să-ți scriu eu una

sper să am timp

 

astăzi un om a murit

la 46 de ani

inutil și absurd

la 46 de ani nu se moare se iubește

stomacul meu digeră greu tristeţea

trupul din care vara s-a scurs repede

îmi dă senzația că traversez un pod gata oricând să se prăbușească

teama îmi ronțăie din răsărit ca un șoarece

 

trec prin locuri abandonate

clădiri lăsate de izbeliște

cu pereți scorojiți plini de ridurile timpului

cu iederă cățărându-se pe ziduri

și grădini în care copacii continuă să crească

prin iarba țâșnind din inima pietrelor

și-mi dau seama că viața continuă 

și după ce nu mai ești

 

ține-mă de mână iubite

vreau să-ți simt căldura trupului și respirația fierbinte în păr

deșiră-mă celulă cu celulă

nu vreau ca-n urma noastră să rămână doar acest papirus virtual

giga peste giga de tandrețe

munți de servere de dor și dorință

de promisiuni și planuri pentru o fericire aproximativă

fericirea e relevantă doar pentru cei în cauză

vreau o pauză de curent și-o lume pe care s-o locuim doar noi doi

numai iubirea știe să întoarcă din drum omul grăbit și moartea

 

e ziua ta și-am vrut să-ți cumpăr o carte

dar pentru că nu am găsit niciuna care să cuprindă

toate cuvintele de dragoste pe care aș vrea să ți le spun

am hotărât să-ți scriu eu una

sper să am timp

 

[chindea maria elena]

Scurtcircuitul iubirii translatează elipsele noastre dintr-un mediu efemer în veșnicirea cea fără de spațiu. Raportările noastre se veștejesc - doar cuvântul mai găsește sunetul unic în care vibrația ne reconstituie codul celest! Așa că scrie cuvintele care ne redau adevărata dimensiune, chiar prinși în jungla efemeridelor prin plasa iubirii! Scrie până atingi miezul fierbinte și devii una cu totul! E ziua împlinirii tale - chiar de pare că prin altul desțelenești drumul!

Bun poem de copt în inimă!

[Mihai Katin]

e ziua ta și-am vrut să-ți cumpăr o carte

dar pentru că nu am găsit niciuna care să cuprindă

toate cuvintele de dragoste pe care aș vrea să ți le spun

am hotărât să-ți scriu eu una

sper să am timp 

repet, aceste ultime versuri ca semn pentru un perpetuu ecou al iubirii ce nu are moarte...

[Vasilisia Lazăr]

Monica, am înțeles exact, stai liniștită, aceea a fost interpretarea și trimiterea ta, ok. Așa ai simțit tu... Dar cred că dacă nu ai fi încheiat cu „Te admir, Mironosițo”, dacă lăsai doar ce ai scris până atunci, această discuție nu ar mai fi avut loc.

Și, în general, e bine să evităm cuvintele care au și alte sensuri care ar putea deranja. Pariez că mai mulți sunt cei care cunosc sensul peiorativ al acestui cuvânt decât pe cel religios, de la care s-a pornit. 

De altfel, îți mulțumesc!

[Monica Pester]

Prin puținele mele puteri, am luptat mereu după exemplul profesorului Pruteanu , pentru o desțelenire a bagajului lexical al limbii române atat de mult denaturat în ultimul timp. Sunt de acord că avem o limbă vie care acceptă tot felul de interpretări și inovații deși asta nu e întocmai o laudă.

Commentul către scrierea Lisiei a fost elaborat cu inimă deschisă, bună, referindu-mă strict la acele personaje ce făceau gesturi absolut creștinești, dupa ce fuseseră martorele chinurilor lui Iisus, stându-i aproape până la ultimul respir. Cum ar putea fi ele prefăcute sau mincinoase ?? 

Oricum, respectul meu e prea mare, ca să îmi vină să judec peiorativ , măcar vreo virgulă !

Așadar, primește stropul meu de sinceritate, conform credinței strămoșești,  sau, dacă te pierzi în adăugirile false de înțeles ale unor cuvinte, te rog mult să ștergi tot commentul meu .

Voi fi în acord cu orice vei face.  

Pentru simplul fapt că te admir. Vă admir. 

[petrut dan]

Am citit și eu în dicționar și, parțial, Monica, ai dreptate, termenul se referă la femeile care au îngrijit corpul lui Iisus și are înțeles de femei delicate și cu înțelegerea suferinței umane, pe de altă parte, limbajul a evoluat, căpătând sensuri noi și nu dintre cele mai potrivite cu originalul și am să dau doar două exemple: primul cu referire la apelativul „fă”, des întâlnit în zona rurală și care nu includea nimic depreciativ acum ceva vreme. Dacă acum vreun bărbat te-ar aborda cu apelativul „fă”, nu cred că nu ți-ar produce cel puțin un fel de repulsie, ar fi un cuvânt ce ar zgâria urechile oricărei femei și de orice condiție, cu toate că, la origine, era folosit și acceptat ca un apelativ normal, natural și fără nicio conotație jignitoare pentru o femeie! Al doilea exemplu se referă la cuvântul „bre” care, inițial, era folosit pentru a atrage atenția cuiva că i te adresezi, dar, de-a lungul timpului, a căpătat nuanțe peiorative sau chiar mai rău! Astea sunt doar două exemple de cuvinte care pe parcursul unui anumit interval de timp și-au schimbat atât de mult semnificația, încât nu mai pot fi folosite decât în anumite condiții, într-un anumit cadru și, mai ales, între anumite persoane legate sau mai apropiate, fără ca să deranjeze sau și mai rău, să jignească și aici ne referim la o diferență de numai câteva zeci de ani și nicidecum la 2000, câți au trecut de când sărmanele mironosițe aveau grijă de trupul Mântuitorului. Zic și eu!)

[Vasilisia Lazăr]

Ai dreptate, Monica, dar vezi tu, atât de mult s-a întipărit în mentalul colectiv, încât și DEX-ul l-a legalizat.

MIRONOSIȚĂ, mironosițe, s. f. 1. Femeie cucernică, smerită; (ironic) femeie fățarnică, de o smerenie și nevinovăție ipocrită și afectată. Copila vorbăreață și nebunatică de totdeauna deveni gînditoare, tăcută și spăsită ca o mironosiță. VLAHUȚĂ, O. A. I 119. ◊ Expr. A face pe mironosița = a-și lua aere de nevinovăție, a simula pietate și modestie. 

Eu am înțeles ce ai dorit tu să spui și ai și spus de fapt, dar felul în care ai încheiat comentariul nu face decât să mă ducă cu gândul la sensul de care eu vorbesc. Îmi pare rău că a trebuit să purtăm discuția aceasta, dar...

[Vasilisia Lazăr]

Dan, m-ai copleșit cu acest comentariu. Mă bucur că ai primit poemul atât de frumos, că ți-a trezit în suflet emoție și te-a determinat să faci acele superbe trimiteri din literatură și artă, trimiteri care nu pot decât să mă onoreze. Aprecierile tale, mai ales cele cu referire la calitatea poeziei, de asemenea mă onorează mult, pentru că știu că vin din partea unui poet adevărat, unul născut iar nu făcut.

Și chiar mi-ar plăcea o pauză de curent temporară, să pot să ignor pentru o vreme murmurul acestei lumi, uneori atât de rea și de superficială, iar în acea liniște și în acel întuneric să mă lumineze doar iubirea... Eu am trăit și am învățat la lampă până în clasa a VII-a, atunci timpul trecea mai greu, aveam vreme de multe lucruri și parcă oamenii nu îmbătrâneau așa repede.

Încă o dată îți mulțumesc pentru atenta aplecare asupra scrisului meu și pentru cuvintele frumoase și calde pe care le lași mereu la textele mele! Cu drag și recunoștință!

[Monica Pester]

Unde nu există bagajul de cunoaștere, termenul pare ușor peiorativ. Că așa, de altfel, a intrat în vocabularul neîngrijit al multora. Se trage de la atitudinea delicată, prețioasă a femeilor care autotrupul. Această atitudine nu era ceva obișnuit, au fost martore la patimile lui Iisus și i-au uns trupul. Astfel de atitudine nu era ceva obișnuit pentru acea vreme și s-a impregnat în inconștientul colectiv ca ceva asemănător prefăcătoriei.

Adevărul creștin, însă, trebuie păstrat.

[Vasilisia Lazăr]

Monica, îți mulțumesc pentru interpretarea personală și pentru apreciere. Aș fi fost curioasă oare cum ai fi comentat dacă doar citeai textul fără să-mi cunoști povestea de viață. Dincolo de asta, am înțeles ideea, doar că în limba română acest cuvânt - mironosiță - are și alte sensuri și parcă îmi sună puțin ciudat. :)

Cu mulțumiri pentru lectură și apreciere!

[Vasilisia Lazăr]

Gabriela, poezia are datoria de a crea, în primul rând, emoție cititorului, fior liric, iar dacă textul meu te-a impresionat, înseamnă că e de bine. Îți mulțumesc mult că ai vibrat alături de mine. Cu mult drag!