schaltiniena altui anotimp

[Vasilisia Lazăr]

murmură salcâmul viers de primăvară

firavi bulbi de iarbă sub cărare mișcă

chiar de mă apasă-a timpului morișcă

simt înseninarea-n mine și afară

 

dorul de lumină-mi răscolește firea

șubrede speranțe cresc în suflet iară

arbori sterpi își cântă albă înflorirea

 

din pustiul iernii astăzi evadară

înverzind ecouri pentru-ntâia oară

 

din culori și slove zămislim iubirea

[Chris]

ce frumos!...

[Mihaela Popa]

și ce culori frumoase știi tu, Lisia!

o scriere senină, luminoasă "își cântă albă înflorirea"

admirație!

[Vasilisia Lazăr]

Dan, frumoasă trimitere la versurile sensibile și umane ale marelui poet, într-adevăr, fără iubire nu există viață, așa cum spunea și Octavian Paler, sau, și mai frumos, nu există viaţă mai pustie decât una care n-a iubit nimic, ştiind că într-o zi va pierde totul. Îți mulțumesc din inimă pentru lectură și pentru cuvintele calde lăsate aici și pe care le lași, de fiecare dată, pe pagina mea! Să ne bucurăm așadar de primăvară, de iubire, de oamenii dragi de lângă noi, atât cât mai avem timp. Cu același drag!

[petrut dan]

Citind poezia ta, mi-am amintit de versurile unui cântec extraordinar și anume ''un cântec nu-i nimic pe lumea asta...'', ce se potrivește minunat cu spiritul ''cântecului'' tău scris atât de frumos, într-o formă caldă și cu femininul specific ție și artei tale, dar nu numai, un poem care ne face datori și recunoscători pentru tot ce omul poate împărtăși cu semenul său, în cazul tău iubirea care precum ''firavi bulbi de iarbă sub cărare mișcă'' neîntrerupt până când ''arbori sterpi își cântă albă înflorirea'' ce umple de verdele viului și frumosului anotimp al dragostei pe care-l substitui anotimpului  din care ''...astăzi evadară/ înverzind ecouri pentru-ntâia oară''.

Un poem dedicat iubirii, primăverii și nu cred că aș putea încheia mai potrivit decât cu acele cuvinte care l-au făcut pe Adrian Păunescu între poeții români cel mai iubit dintre pământeni și anume că ''acesta poate fi un legământ al artistului'', așadar ''niciodată să nu-i uităm pe cei mai triști ca noi'', pentru că viața fără iubire este doar un lung șir de numere în creștere odată cu trecerea timpului! My lady, cu drag!

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc cu drag pentru lectură și apreciere, Nicoleta!

[Vasilisia Lazăr]

Ce frumos spui, Gerra! Mă bucur că mica mea schaltinienă a reușit să aducă în suflet câteva raze calde. Cu drag!

[Vasilisia Lazăr]

Da, Alex, un vânticel de primăvară. Uneori, iarna se mai întoarce, dar, știi tu cum se zice, sperăm să nu mai aibă putere. Mulțumesc cu drag!

[Vasilisia Lazăr]

Cu dorul sau cu dragostea, domnule Katin. :)

Mulțumesc mult pentru versuri!

[Vasilisia Lazăr]

Un comentariu cald și la obiect, Grig, pentru care-ți mulțumesc! Mai încerc din când în când și formele fixe, să nu-mi ies din mână. :)

Cu drag!

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc mult pentru apreciere, Floare! Vezi tu, uneori sunt și eu optimistă ca tine în poezie, ceea ce se întâmplă rar, fiindcă, după mine, dacă nu e strecurată și puțină tristețe, parcă nu știu cum să zic... :) 

Drag!