23 ianuarie - Ziua scrisului de mână (Incompatibilități)

[Vasilisia Lazăr]

Și dacă tot e Ziua scrisului de mână, zic să mi-l exersez și eu pe câteva versuri care se suprapun momentului...

[Vasilisia Lazăr]

Dan, până acum câțiva ani, încă mai aveam o mătușă care îmi scria scrisori. Scrisori ca pe vremuri. Ce emoție aveam când le primeam... Ce amintiri îmi trezeau...Din păcate, s-a dus, și de atunci nu am mai deschis o scrisoare adevărată. Ce vremuri erau! Mai am încă prin casă carnețele și caiete cu amintiri din vremea liceului. Le păstrez cu sfințenie. Am acolo și scrisul colegilor mei. Și primele mele încercări literare... Și am și toate manuscrisele lui Ion, la cărțile lui. El are mult mai mult. Așa... cu tăieturi și modificări. Nu cred că vom mai scrie niciodată așa. Doar dacă ne exilează cineva pe vreo insulă pustie. Mulțumesc din inimă pentru minunatul comentariu! Mă bucur că-ți place așa mult scrisul meu. Depinde și de instrumentul cu care scriu, contează mult acest lucru. Cu drag!

[Vasilisia Lazăr]

Augusta, nu știu cum ar fi dacă aș face pauză de la scrisul de mână. Cu siguranță te dezobișnuiești. Cât am fost în facultate, mi-am conspectat toată materia. Atât de mult conta când o scriam cu mâna mea. Practic era pe jumătate învățată. Și acum am caietele. Ce vremuri!

[Vasilisia Lazăr]

Grig, eu sunt o norocoasă. Prin natura profesiei, îmi exersez scrisul de mână în fiecare zi. Pe telefon nu pot scrie decât în caz de urgență, niciodată poezie ori comentarii. Dar nici pe caiet nu mai scriu literatură de mult, din păcate. M-am obișnuit mult cu calculatorul. :(

[Vasilisia Lazăr]

Da, domnule Katin, e o hârtie cu suflet. Vă mulțumesc mult pentru frumusețea cuvintelor lăsate aici!

[Vasilisia Lazăr]

Gerra, draga mea, îmi pare așa de rău!... Mi-ai amintit de Ion. Și el, în ultimii ani, a scris tot cu un deget (cu dosul unui deget de la mâna stângă). Și a continuat să scrie până în ultima zi. :(( Mulțumesc mult!

[Vasilisia Lazăr]

Minunate și cuvintele tale, Gabriela! Mare dreptate ai!

[Grig Salvan]

Scrisul de mână e o interfață fidelă a sufletului, o pictură a sentimentelor. Mulți ziceau despre mine că sunt obsedat de scrisul de mână cât mai rotunjit, înflorit și spectaculos. La unele lecții deschise, colegii fotografiau lecția de pe tablă scrisă de mine, așa cum ai fotografia un tablou sau o operă grafică într-o expoziție. Chiar dacă acum scriu preponderent pe calculator sau telefon, țin o agendă zilnică scrisă îngrijit de mână, un jurnal cu însemnări filosofice sau fac pur și simplu exerciții de scriere în momentele de relache și de reverie pe foile răspândite la masa mea de lucru, exerciții care-mi dau o stare de bine.

În altă ordine de idei, atât de frumos sunt „încondeiate de mână” sentimentele noastre de altădată în prima parte a acestui poem!

[Chris]

ce frumos si vers si scris. eu scriu mult la calculator si am constatat cu surprindere ca-mi este greu sa scriu de mana si scriu si foarte urat! un studiu american de acum cativa ani spunea chiar asta: ca intr-o zi, scrisul de mana va disparea si ca daca scrii mult la calculator, iti va fi greu sa scrii de mana. si nu am crezut!

[petrut dan]

Waw, dar ce zi minunată a scrisului de mână ai, my lady! Eu și când completam contractele de la evenimente ce cuprindeau câteva informații, respectiv data, ora și locația, durata programului și toți membrii formației ( instrumentiști, momente comice sau dansatoare, etc) și nu reușeam să scriu lizibil cu excepția sumelor (măcar cifrele și nu de alta, dar nu voiam să mă trezesc că nu s-a înțeles pe ce bani performam), dar scrisul tău zici că e o pictură sau făcut de o mașină, dar nu, că se vede naturalețea și variația umană! Poemul în sine este o imagine tulburătoare a unei realități depresive în care sentimentele și-au pierdut valoarea și firescul uman, probabil credibilitatea și manifestarea naturală, precum scrisul de mână înlocuit cu tastatura impersonală ce-și lasă amprenta mecanică peste orice subiect, idee sau stare așternută pe vreun ecran de mobil, calc sau tabletă! Un poem foarte bine ales și potrivit cu ziua scrisului de mână, ce evidențiază incompatibilitatea dintre imaginea plicurilor îngălbenite pe la colțuri, roase și aruncate în cutii poștale ce și-au pierdut înțelesul, și căldura sentimentelor de iubire sau prietenie, și scrisul de mână cald și cu amprenta personală a celui ce își așterne gândurile pe hârtie față de scrisul impersonal și mecanic fără nicio emoție al tastaturii mânuite cu ajutorul unui dipozitiv specific, felicitări, cu drag, my lady!)

[Mihai Katin]

aceasta  imagine  este  valoarea  a mii de cuvinte,este  memorie  pe  albul   hartiei  ce   ne  ajuta  in trecerile  prin  lume  si  sufletele  ei!