Curgea în tăcere pe dune apusul,

iar soarele-n zare părea tot mai greu,

cu raze de aur broda necuprinsul,

venind mai aproape de sufletul meu.

Sub tălpi tremura un râu fără prunduri,

și pașii deasupra cădeau tot mai moi,

soseau întrebări neștiute pe gânduri,

iar timpul venea peste timp…

Pe curba directoare a miturilor scoase

din zvonuri aruncate în noul anotimp

îl plânge încă Omul pe cel care furase      

secretele păstrate de zeii din Olimp.

Legenda regăsită ajunsă peste vreme

prin cărțile ascunse de asprele priviri,

în iernile haine încearcă să ne cheme

să cernem adevărul…

O, cum se duce gândul pe căile astrale

și în infimul clipei, ajuns la infinit,

destramă karma sorții din mitice pocale

la porți întredeschise pe timp nedefinit.

Nu poate nici lumina vreodată să ajungă

acolo unde gândul deja a fost ajuns

și nici trăirea clipei nu poate să se stingă

căci tot ce…

Trec clipe reci..., prin acele de ceas –

nespusele-ntrebări încep să doară,

din câte-au fost, din câte-au mai rămas

pe gânduri se aștern ca o povară.

Răspunsuri n-am găsit până acum,

dar dacă timpul curge doar-nainte

cum de se-ntorc regretele din drum

ca să-mi aduc mereu de…