Păcală Cel Veșnic

[Corneliu Neagu]

Prea multe întrebări s-au adunat,

dar nu găsim răspunsuri pe măsură,

căci tot prezentul parcă-i răsturnat

într-un cazan alimentat cu ură.

Ne răsucim pe muchii de-amăgiri,

purtăm în suflet false jurăminte,

dintr-un trecut cu multe amintiri   

pe care le-am trădat mai înainte.

.

Ne îmbătăm cu-același nefiresc,

pe care-l cultivăm, fără-nvoială,

prin vorbele ce zilnic se-nvârtesc

în mintea noastră, ca într-o spirală.

Cuvintele de-a valma, fără rost,

care ne ies, fără răgaz, din gură,

ne prelungesc trecutul prea anost

rămas străin în falsa-i conjectură.

.

Ne învârtim tot timpul într-un loc,

în ipoteze fără rezonanță,

parcă-am descins din tristul iarmaroc

unde-am vândut și ultima speranță.

Chiar aspirăm la falsele minuni

servite-n ambalaje colorate

de cei care se cred deja stăpâni

peste norod și viețile furate.

.

Avem în inimi doar un trist ecou,

măsură grea a vieții-n impostură…

Păcală-al nostru, veșnicul erou,

ne ține-n loc cu sufletul la gură!

[Corneliu Neagu]

Păcală este veșnic în societatea noastră, fiind asociat cu șmecheria și păcăleala (de unde îi provine și numele) - "calități" total opuse seriozității și implicării responsabile în progresul societății. Dacă un asemenea erou ne-am făurit și îl avem ca model, nu este de mirare că străinii ne tratează cu neîncredere.

[bolache alexandru]

Păcală un personaj care nu a dispărut niciodată din societatea noastră!

[Corneliu Neagu]

Întotdeauna vor fi cuvinte pe care nu le știm. Multe dintre ele nici nu sunt scrise în dicționar, preafrumoasa noastră limbă "fabrică" continuu cuvinte noi, pur românești, nu luate din limba engleză.

[Vasilisia Lazăr]

Waw, spre rușinea mea, nu cunoșteam cuvântul. Și nici n-am mers la DEX cum fac de obicei. Am avut impresia că ați dorit să scrieți conjunctură. Mea culpa!

[Corneliu Neagu]

Corect de-a valma,  conjectură = părere bazată pe ipoteze sau pe presupuneri. În plus, mulțumiri cu prietenie și respect doamnelor Vasilisia Lazăr și Maria Elena Chindea.

[chindea maria elena]

În viziunea acestui poem Păcală este cel ce-și trage singur preșul de sub picioare, din varii motive se păcălește pe sine însuși refuzând să-și asume propria identitate, chiar cu bune și rele de circumstanță! Și trebuie să recunoaștem că avem mulți de-alede Păcală! Nu am călătorit în alte state, dar nu cred că acest personaj este doar apanajul românilor! Cred că este destul de răspândit și-n alte părți. Excelent pus în scenă subiectul! Mi-a plăcut!

[Vasilisia Lazăr]

typo: de-valma, conjectură

Din păcate, nici Păcală, nici Tândală şi nici Pepelea nu vor dispărea vreodată. Aceste personaje tragi-comice vor exista mereu. Totuși în mitologia română, Păcală este mai mult o făptură binefăcătoare decât una diabolică.